Inimă de vampir

Întâlnirea

-Eu mi-am uitat hanoracul în sală și am venit după el.Aaa...Tu ce cauți aici?
-Mi-am lăsat telefonul în vestiar.Trebuie să plec.Ne vedem mâine.
-Bine.Pa!
-Pa!Apropo,arăți bine în seara asta.
Roșesc,iar pe fața lui apare un zâmbet cald.Se îndreaptă spre ușă.Cănd iese din sală strig la Sara.Aceasta iese,ușurată de plecarea lui Jack.
Se uită îngrijorată la mine.
-Ești bine?
-Da.De ce?
-Ești roșie la față.
-Serios?
-Da.Și stiu că Jack te place.
-Ba nu este adevărat!
-Ba da!Tocmai ti-a făcut un compliment!
-Asta nu înseamnă că mă place.
-Fie cum vrei tu!Acum ce facem blocate aici?
-Eu vreau să dorm pentru că sunt foarte obosită.
-Și eu!
Ne întindem pe saltelele pentru exercitii și adormim.
A doua zi mă trezesc și nu o văd pe Sara.Ies din sală și o văd la ieșire.
-'Neața!
-'Neața!Ești gata să mergem acasă pentru a te pregătii pentru întâlnire?
-Nu este o întâlnire!
-Asta crezi tu!Hai să mergem!
După 30 de minute ajungem acasă.Intru în camera mea,pentru a alege ținuta perfectă pentru o ieșire la un suc.Merg în fața dulapului și aleg un hanorac alb cu negru,o pereche de colanți negri cu dungi transparente și o pereche de adidași verzi.Părul mi-l las liber,iar ca machiaj mă dau cu rimel și creion dermatograf.
Cobor și o văd pe Sara gătind clătite cu ciocolată.
-Miroase foarte bine!
-Știu!Și o să le mănânc pe toate!
-Te urăsc!
-Și eu te iubesc!
-Trebuie să plec!Jack mă așteaptă în fața liceului.
-Bine.Te pup!
-Și eu!
Deschid ușa și îl văd pe Jack,așteptându-mă în fața casei ,lângă mașina lui.
-Hei!Spune el și mă sărută pe obraz.
Mă uit mirată la el.
-Ce cauți aici?Trebuia să ne întâlnim în fața liceului.
-Am venit să te iau.Am vrut să-ți fac o surpriză.
Intru în mașină.Pornim.Pe drum observam cum din când în când se uita la mine.Oprim în fața unei terase,pe malul mării.
Ne așezăm la masă.Chelnerul vine să ne ia comanda.
-Eu vreau un suc de căpșuni și banane.spun eu.
-Iar eu vreau un suc de portocale.
Chelnerul pleacă,iar noi rămânem singuri.
-Cum ți se pare locul?mă întreabă Jack.
-Este foarte frumos!răspund eu fără să mă uit la el,privirea mea fiind ațintită la mâinile mele de pe masă.
-Nu te înțeleg!spune el intr- un oftat.
-Ce nu înțelegi?întreb eu ironic.
-Nu înțeleg de ce ești așa timidă.Ești frumoasă,talentată și deșteapta.
-Nimeni nu înțelege!spun eu dezamăgită.
-Dar eu vreau să înțeleg!
-De ce ?
-Pentru că vreau să te ajut.
-N-am nevoie de ajutorul tău!
-Știu!Dar vreau să știu!
-Bine.Sunt așa pentru că mi-e teamă că lumea o să râdă de mine.În urmă cu 5 ani ,nu am putut să cânt din cauza emoțiilor,iar toată lumea a râs.M-am simțit atât de umilită!Nu vreau să se repete!
-Nu o să se întâmple asta!
Nu apuc să răspund,că simt că cineva mă ia de mână.Ridic privirea si-l văd pe Jack cum mă ținea de mână.În acel moment am simțit că pot să fac orice.Că pot ajunge cel mai sus.
-Trebuie să ai încredere în tine!

★★★Scuze pentru greșeli★††