Inimă de vampir

Te urăsc

    A trecut o săptămână de la incidentul petrecut la școală.M-am gândit la ce a spus Max legat de sângele uman și am decis că trebuie să fac asta.În fiecare seara merg pe strazile New York-ului pentru a-mi căuta masa.La inceput a fost greu.
Aproape am omorât o femeie.Când am simțit gustul sângelui nu m-am putut opri până am văzut un copil îngrozit care se uita la mine speriat si striga la mama sa care mă implora sã o las in viață.I-am constrâns pe amândoi să uite tot ce s-a întâmplat si am fugit acasă.Am intrat in baie si  am mers în fața oglinzii.Fața îmi era murdară de sânge si tricoul la fel.Arătam ca un monstru!Nu!Sunt un monstru!Nu trebuie sa las pe nimeni sa afle.
   Mi-am promis ca nu o sa mai fac asta niciodată,dar nu am reusit sa ma tin de promisiune.Setea de sânge devenea din ce in ce mai puternica pe zi ce trecea.
  Si asa am ajuns aici,căutându-mi hrana.
   Ajung în Central Park și văd o fată și un băiat care se ceartă.Băiatul o ia pe fata de par și o trânteste pe jos,după care îi dă o palmă.Fata îl imploră se se oprească,dar băiatul continua să o lovească.Simt cum dorința de a mă hrănii din acea persoană nemiloasă îmi acapareaza corpul.Îl atac pe băiat si încep să mă hrănesc din el.O aud pe fată cum țipă,dar nu mă pot oprii.Eram prea acaparata de dorința de al face să sufere,asa cum a făcut el cu ea.Mă opresc când îmi dau seama că băiatul nu mai respira.Murise.Îi las cadavrul să cadă si îmi îndrept arenția spre fată care plângea în hohote.Se aproprie de cadavru și îl ia în brațe.
   Ce am făcut?Am omorât o persoană.Sunt o criminală.La naiba!Mă indepãrtez de ei și mă pierd în întunericul nopții.
   
      *Max POV*

   Sunt trezit de bataile repetate la usa.Ma ridic din pat si deschid usa.
  În fata mea era Sara.
   -Sper sa ai un motiv bun pentru care mi-ai deranjat somnul pentru a doua oara de cand am venit in casa asta.
   -Am vrut doar să văd dacă Beatrice este cu tine.spune ea,uitandu-se la mine ingrijorata.
   -Nu este.De ce ar fi aici?
   -Nu știu...sunt doar îngrijorata pentru ea.Nu am mai vorbit cu ea de doua zile și nu o pot gasi nicaieri.
   -Poate e cu iubitul ala al iei....Jace..Jeff...
   -Jack!spune ea enervata.
   -Da...asa...Jack.Nu ca m-ar interesa pe mine numele mundanului ala.
   -Nu este cu el.Jack a venit seara trecuta să o ia pe Beatrice.Aveau întalnire.
   -Probabil și-a dat seama cu ce pămpălau se întalneste și s-a ascuns undeva ca să scape de el.
   Sara mă loveste în stomac.
   -Au...pentru ce a fost asta?
   -Pentru ca esti un idiot.Beatrice nu ar face niciodata asta...nu ar pleca atat de mult fară să spună.
   -E fată mare...se descurcă.
   -Ce este în neregulă cu tine?Este vorba de Bea...de ce esti așa de nepăsător?
   -Pentru ca am observat ca nu are nevoie de ajutorul meu.spun și închid ușa.
   -Bine!Stai acolo!Dar dacă i se întâmpla ceva este doar vina ta!
  Îmi dau ochii peste cap și imi iau telefonul.O apelez pe Bea,dar nimic.Încerc iar.
   -Haide Bea...raspunde!
   -Numărul apelat nu poate fi contactat.
   -Firar!țip și ies afară.
  Încep să o caut prin oraș,dar nici urmă de ea.Unde poate fi?
  
   *Beatrice POV*

   Deschid ochii din cauza zgomotului.Mă uit în jur si văd că mă aflu pe o alee înfundată.Cum am ajuns aici?Încerc să mă ridic,dar simt o durere apăsătoare în zona capului si cad în genunchi.Imagini din ce s-a întâmplat ieri îmi apar în minte și simt lacrimile cum mi se scurg pe obraji.Am omorât un om și acum simt durerea și mai tare.
  Zgomotele care m-au trezit se aud iar.Încerc sã mă ridic,dar corpul meu este mult prea slăbit.
   Simt cum o mână mă apucă și mă ridica brutal.Îmi ridic privirea și văd doi bărbați îmbracați în negru.
   -Măi..măi..măi...pe cine avem noi aici?
  Vocea lui îmi trimite fiori de groază prin tot corpul.Încerc să scap,dar strânsoarea lui este prea puternică.
   -Ce drăguț...încerci să te zbați...exact ca o insecta înnainte să fie omorâtă.
   -Ce..ce vreți de la mine?Nici măcar nu vă cunosc.
   Cei doi încep să radă.
   -Tu nu,dar vărul tău o face.Sau ar trebui să-i spun impostor?
    -Despre ce vorbesti?spun și imi ridic privirea spre el.
    -Nu-mi spune că nu ști....
  Mă uit la el confuză,încercând să înțeleg ce vrea să spună.
  Acesta râde iar.
    -Saraca de tine.Ești atât de neajutorată!Nici măcar nu ști că persoana la care ți atât nu este cu adevărat vărul tău.
    -Ce tot spui acolo?Nu cred nimic din ce spui.Max este vărul meu.
    -Acum înțeleg cum ți-a intrat atât de ușor sub piele.Ești atât de naivă..pot spune chiar proastă.Max nu este vărul tău.Niciodată n-a fost.Tot timpul asta ai trăit o minciună.Max a fost mereu un prieten apropiat a lui Nick.Se cunosteau de mici.Își petreceau tot timpul împreună,de unde îl ști și tu.După ce ai dispărut Nick l-a pus pe Max să se dea drept vărul tău,ca să poată ști tot timpul ce faci.În felul asta putea scăpa de tine mai ușor.
   -Nu!Nu este adevărat!țip si încep să plâng.
   -Așa plângi....pentru că tot timpul asta scumpul tău verișor a fost mâna dreapta a lui Nick.
   -Mike!îl aud pe al doilea bărbat strigând la el.
   -Ce vrei?Îmcerc să mă bucur de suferința ei.
   -Trebuie să plecăm!
   -De ce?îl întreabă acesta nervos.
   -Nu cred că suntem singuri.
Bărbatul mă apucă mai tare de braț și încercă să mă tragă după el,dar când se întoarce rămâne nemișcat.
   Nu pot vedea doar o siluetă neagră,de unde se aude un râs înfundat.
  Râsul ala....îmi este atât de cunoscut.
   -Max?spun eu aproape în șoapta.
   -Ce avem noi aici?Dacă nu sunt chiar matahalele fără creier ale lui Nick!îl aud că spune.
  Vocea îi era atât de schimbata,suna atât de amenințător.
Max pășeste în fată,acum corpul lui fiind vizibil.
  Arăta ca un monstru.Hainele și fața lui sunt pătate de sânge,iar ochii îi străluceau când se uita la cei doi.Știam privirea aia.Era aceiasi cu cea de când l-a omorat pe Nick.Era nervos și nu se putea controla.Ceva nu se leaga.Daca era mana dreapta a lui Nick de ce l-a omorat?
   -Dă-i drumul lui Beatrice!spune el cu un calm care mă făcea nervoasă.
   -Nu!Dă-te din fata noastră !
   -Altfel ce?îi provoacă Max.
   -Nu vei scăpa cu viață de aici.
  Max începe să zâmbească.
   -Nu aveți decat să încercati!
  Barbatul care ma ținea de braț mă pune în fața lui și scoate un pistol,pe care îl pune în dreptul capului meu.
   -Dacã faci o singură mișcare nu o vei mai vedea în viață.
   -Crezi că dau doi bani pe viața ei?Uiți cine sunt?întreabă el sarcastic.
   -Dacă nu îți păsa nu erai aici.
   -Tot ce vreau e să-mi duc misiunea la capăt și să scap de ea cu mâinile mele.Nu pot permite să o facă cineva în locul meu.
  Cuvintele lui se repetă iar și iar în capul meu.Chiar are de gând să scape de mine...persoana pe care o consideram familia mea.
    -De ce am avea încredere în tine?Ai avut prea multe ocazii să scapi de ea si nu ai făcut nimic.
    -Nu degeaba ești pus să faci treaba de jos.Dacă o omor dupa ce o fac să aibă încredere în mine doare mai tare.Din cauza asta Nick a avut încredere doar în mine.Plus că datotită mie este încă în viațã.Puteam să-l omor.
   Ce?Nick nu este mort?Dar l-am vazut.Nu pot să cred!De ce tocmai tu Max dintre toți.
   Max se mișcă spre ei,iar bărbatul apasă pe trăgaci.
  Se pare că aici o să-mi găsesc sfârșitul.
   După câteva secunde deschid ochii și îl văd pe unul dintre bărbați întins pe jos,într-o baltă de sânge,iar celălalt era ținut de Max.
   -Nick nu o să te ierte pentru asta.spune el cu respirația taiată spre Max.
   -Nick poate să mă pupe în fund!spune Max și îi rupe gâtul,lăsând corpul fara viată să se prabuseasca.
   Îsi muta privirea spre corpul meu,care era prăbușit pe joc.Începe să vină spre mine,iar eu încerc să plec cat mai departe de el,dar mă prinde de mână.
    -Nu!Dă-mi drumul!Nu te apropia de mine!spun eu printre lacrimi.
   Max se pune lângă mine și mă ia în brațe.Încep să mă zbat,încercând să scap din îmbrațisarea lui,dar mă ținea prea strâns.
    -Îmi pare rău,Bea!spune el cu o voce pierită.
  Plângea.În mod normal l-as fi consolat,asa cum o făceam de fiecare data cand era trist.Dar de data asta este diferit.El nu este Max pe care îl stiam,cel care mă enerva tot timpul,dar pe care nu încetam niciodată să-l iubesc.El este un mincinos,totul a fost o minciună.
    -Te urasc!Te urasc atât de mult!țip eu la el.
    -Bea!spune si se desprinde din îmbrățisare pentru a se uita la mine,dar îmi feresc privirea de a lui.
    -Nu-mi spune asa!Dă-mi drumul!Nu vreau să te mai văd niciodată!
    -Te rog...nu este asa cum crezi tu..lasă-mă să explic.spune el suspinând.
     -Nu!Nu ai ce explica!Esti un mincinos!Te credeam vărul meu,prietenul meu,familia mea!Dar totul a fost o minciună!Tu doar voiai să mă omori!spun si mă desprind din strânsoarea lui.
     Nu spunea nimic.Tot ce făcea era să se uite la mine.
   Mă ridic și mă îndepartez de el.
     -Bea!Nu pleca!țipa el după mine.
     -Îmi pare rău dar nu stau de vorbă cu persoanele care îmi doresc moartea.De acum nu vreau sa te mai apropi de mine sau de Sara.Daca o faci îți jur că eu voi fi cea care te va ucide.