Inimă de vampir

Nu este nimic între noi

     -Poftim?!Max!Eu nu o să mai beau sânge de om!Ai văzut și tu ce s-a întâmplat ultima dată!Mi-am pierdut contolul!
     -Dacă nu o să continui să te hrănești cu sânge uman nu o să-ți mai recapeți puterile!spune acesta,fixându-mă cu privirea de parcă i-am spus că o să mă arunc dintr-un avion fără parașută.
     -Nu,Max!Nu vreau să rănesc pe nimeni!Nu aș putea trăi cu gândul că cineva a murit din cauza mea!Trebuie să existe o altă modalitate!îi spun,încercând să mă ridic în fund,dar încă nu mi-am recuperat energia complet,așa că eșuez.
   Max observă și mă ajută,după care își trece o mână prin păr,semn că era nervos.
    -Bea!Nu există altă modalitate!Suntem vampiri!Nu putem supraviețui fără sânge!Te las să te odihnești!Sper să-ți dai seama și să faci ce trebuie!spune,după care se ridică și pleacă.
     -La naiba!spun eu și dau cu pumnul în măsuța de cafea.
    Îmi las capul pe brațul canapelei și adorm.
   Sunt trezită de soneria de la ușă.Nu știu cât am dormit,dar afară s-a întunecat.
      -Max!Deschide ușa!stri eu,dar fără nici un răspuns.
      -Max?!
  Firar!A plecat!Mă ridic ușor după canapea și simt că o să mă prăbușesc la cea mai mică adiere de vânt.
   Deschid ușa și de peste Jack,care se uita îngrijorat la mine.În secunda următoare mă ia în brațe.
     -Bea!Ce s-a întâmplat?Ești bine?mă întreabă el,în timp ce-mi dă drumul.
     -Nimic grav!Nu trebuie să te îngrijorezi!Acum sunt bine!spun eu cu o voce răgușită și îi fac semn să intre.
     -Nimic grav!?Cum poți să spui asta?Am fost acolo Bea!Te-am văzut inconștientă și plină de sânge!spune el serios,în timp ce mă analizează
  Oh la naiba!Sunt încă îmbrăcată cu hainele pătate de sânge!Acum ce o să-i spun?Gândește Beatrice!
     -Uite,Jack!Trebuie să ai încredere în mine!Doar nu m-am simțit bine!Sunt plină de sânge pentru că mi-a curs sânge din nas.
    Se încruntă la mine,semn că nu îmi crede minciuna.Nu-l acuz!Nici eu nu m-aș crede!Sunt o mincinoasă oribilă.
     -Ști bine că am încredere în tine,Bea!Tu ești cea care nu are încredere în mine!spune el vizibil trist
     -De ce spui asta?
     -Cine era băiatul care a venit și te-a luat?
Deci despre asta este vorba.Max idiotule,ce naiba i-ai spus?
     -Era Max,eu și el suntem......
   Nu apuc să spun nimic că Max coboară scăriele și vine lângă mine.
  Îi aruncă o privire urâtă lui Jack,după care își întoarce atenția spre mine.
     -De ce te-ai ridicat?Nu ți-ai revenit complet!Ah!Nu mă asculți niciodată!spune el îngrijorat,dar și  enervat că nu l-am ascultat.
     -Păi trebuia să răspundă cineva la ușă,nu?Tu probabil erai prea ocupat să faci asta,așa că am făcut-o eu.îi spun eu,încercând să rămân calmă.
     -Nu încerca să dai vina pe mine pentru.....ști ceva?Las-o baltă!Oricum nu mă asculți,așa cã nu o să-mi răcesc gura degeaba!spune nervos și iese afară.
   Jack se uita nedumerit la mine.
    -Ce caută el aici?întreabă el dezamăgit.
    -Jack,eu.....
    -Este ceva între voi?mă întrerupe el.
    -Ce?Nu!Jack,între mine și Max nu este nimic!
    -Nu mă minți, Bea!Am văzut cum te privea.Și de ce naiba era aici?
    -Ce tot vorbești acolo?Nu mă privea în nici-un fel!Eu și Max suntem veri!Și era aici pentru că locuiește aici!
    -Verișori?De ce nu mi-ai spus?
    -Am încercat,dar tu nu m-ai lăsat.Auzi la tine…că este ceva între noi!Eu și Max nu putem rezista nici 10 minute unul lângă altul fără să ne ciondănim!
    -Ai dreptate!Nu știu ce a fost în capul meu!Te las să te refaci!spune și mă sărută scurt,după care pleacă.