Inimă de vampir

Schimbarea

-Trebuie să ai încredere în tine!
Are dreptate!Nu pot să stau toată viața ascunsă.Trebuie să-mi înfrâng tracul.Îi zâmbesc ușor.Între timp chelnerul vine cu băuturile.
Mă uit pe geam și admir marea.
-Este o priveliște foarte frumoasă!spun eu după un timp.
-Așa este!Dar îmi place mai mult priveliștea din fața mea!spune el uitându-se la mine.
Roșesc.Nu pot să cred că a spus asta!Pe de o parte sunt fericită,dar pe de altă parte sunt nervoasă gândindu-mă că are iubită!
-Cum rămâne cu Miriam?
-Ce este cu ea?
-Cum poți să spui asta când tu ești împreună cu ea?
-Ce!?Nu suntem împreună!Ea este cea care se ține după mine!
-Dar te-am văzut cum o țineai în brațe!
-O îmbrățișare între prieteni!
-Nu te cred!O îmbrățișare între prieteni având în vedere ce simte ea pentru tine?Și poate și tu pentru ea?spun eu ridicând tonul.
-Nu simt nimic pentru ea!
-Știi ceva nici măcar nu știu de ce-mi pasă!Trebuie să plec!spun eu ridicându-mă.
Mă îndrept spre usă,dar o mână mă împiedică să ies.
-Ce mai vrei?
-De ce spui toate astea?
-Pentru că m-am săturat să fiu mințită si badjocorită de toată lumea.
-Dar îti spun adevărul.Nu simt nimic pentru Miriam.Bine?Și te-am chemat aici pentru că îmi place de tine!
-Poftim?
-Simt ceva pentru tine.
Inima îmi bate din ce în ce mai tare!Simt cum mă fac roșie ca racul.
-Eu..eu trebuie să plec.
Spun eu,scăpând din strânsoarea lui,apoi ieșind pe usă.Ajung acasă.Simt că am rămas fără puteri.Deschid ușa și o zăresc pe Sara.Aceasta se uită la mine cu niște ochi îngrijorați.Nu vreau să vorbesc despre ce s-a întâmplat.Urc la mine în cameră și cad pe podea,rezemaată de ușă.Mă gândesc la vorbele lui Jack.Simt cum câteva lacrimi iși fac apariția pe obraji.Fiind vampir eomtiile sunt amplificate.Mă pun în pat și adorm.Deschid ochii și mă uit la ceas.Este 6:00.Mă dau jos din pat.Merg la dulap pentru a-mi alege ținuta.Aleg o pereche de blugi negrii cu talie înaltă,o cămașă neagră și perechea mea preferată de balerini.Părul mi-l prind într-o coadă de cal.Astăzi aleg ceva diferit.Aleg să mă machez.Îmi dau cu un ruj roz pal,rimel și tuș negru.Observ că este 7:20.Îmi iau ghiozdanul și cobor.Sara,ca de fiecare dată,pregates-te micul- de -jun.
-'Neața!salut eu cu o voce plictisită!
-'Neața!Uau!Arăți diferit!
-Dacă nu port hanorac și mă dau cu ruj înseamnă că arăt diferit?Nu.
-Ce s-a întâmplat aseară?
-Nimic important!Nu vreau să vorbesc despre asta!
-Sunt BFF-ul tău.Spune-mi!
-Bine!După ce am comandat m-a întrebat despre tracul meu.Eu i-am povestit,iar el mi-a spus să am încredere în mine!După mi-a făcut un compliment,iar eu i-am spus că nu poate să-mi spună asta pentru ca este împreună cu Miriam.El a zis că nu sunt împreună si ca toate gesturile pe care le fac sunt din prietenie.Eu nu l-am crezut si am vrut să plec,dar Jack nu m-a lăsat și mi-a spus că mă...ma..
-Că te ce?întreabă ea.
-Că mă place!reușesc să spun eu într-un final.
Sara scoate un chițăit.
-Ți-am spus eu!Te place!Se vede că este ceva între voi.
-Eu nu cred!Cred că este unul din planurile lor de-a rade de mine.Oricum trebuie să merg la școală.Ne vedem.
Ajung la școal.Intru și îl văd pe Jack cu Miriam.Trec pe lângă el,vrând să intru în clasă.Acesta mă prinde de mână.
-Încerci cumva să mă eviți?
-Nu.Doar vroiam să evit sa vorbesc cu tine.
-De ce îmi vorbești așa?
-De ce?Pentru că ieri mi-ai spus că mă placi.
-Asta pentru că este adevărat!
Nu înțeleg care este problema!
-Problema este că ești cel mai tare tip din școală,iar eu sunt fata pe care nu o bagă nimeni în seamă.Cred că vrei să-mi dai speranțe doar pentru a-ti bate joc de mine!spun eu ,aproape izbugnind în lacrimi.
-Ce?De ce ai crede una ca asta?
-Pentru că suntem la aceiași școală de 7 ani și până ieri nici măcar nu știai că exist!
-Nu este adevărat!
-Te rog,Jack,lasă-mă în pace!Nu vreau să sufăr din nou.
Intru în sala de muzică.Nu este nimeni.Iau chitara și încep să cânt piesa,gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat.Nici măcar nu observasem mulțimea de la ușă care mă privea mirată.După ce termin piesa aud aplauzele elevilor.Tresar.Toți mă felicită spunând că este o piesă grozavă.
Simt cum rămân fără aer.Ies afară,spunându-mi în gând că le-a placut.Chiar le-a plăcut.Mă îndrept spre casă.Intru,dar nu o văd pe Sara.Se aude un zgomot.
-Sara?Ești aici?
Nu raspunde nimeni.Se aude o ușă deschizându-se.Mă îndepărtez,mergând cu spatele.Mi se pune un nod în gât,cand mă izbesc de un corp solid.Cineva îmi acoperă ochii și gura.Mă întoarce cu fața spre el.Îmi eliberează ochii și îl văd.Nu pot să cred!Este Max.