Sirena
Valuri se izbesc de stânci,
Înspumate, înfuriate....
O sirenă m-a momit, atunci,
În ape reci ș-adânci,
Spre corăbii scufundate.Glasul ei tot mă atrage,
Spre abis, întuneric, moarte,
Îi rezist... speranțe deșarte
Lupt, dar ea mai adânc mă trage.Spre comori d-argint și aur,
Al mării monstruos tezaur,
Acoperit de alge ș-oseminte,
Sirena duios mă minte.
CITEȘTI
La cenaclu, în cavou | Volum de poezie
PoesíaNu credeam vreodată că am să pot scrie poezie, dar cele câteva strofe trebuiau puse undeva.