Shadowed Embrace: A Love Forbidden

II. Contract spre (ne)fericire.

De câteva minute bune, stau pe marginea patului meu și privesc "demonul" cum îmi cotrobăie prin lucruri. Încă sunt sceptică în privința situației, dar având în vedere căderea lui nervoasă de mai devreme...

-Știi ca îți simt privirea pe spate, nu?

Tresar auzindu-i vocea și îmi ridic privirea asupra lui.

-E cam ciudat ca un străin să intre în casa unei fete, să o strângă de gât, iar apoi să îi umble prin lucruri. Dar pe bune, ce faci acolo?

Mă ridic și fac pași mici spre el, încercând să aflu ce caută.

-Oh, dar ce avem noi aici?

Se întoarce spre mine și în mâna avea...

-Hei! De ce îmi umbli în lenjerie?

Pot spune ca tonul vocii mele era cam ridicat, având în vedere și roșeața care apăruse pe obrajii mei.
Ma reped la el și înșfac bucata de material din mâna lui, ascunzând-o imediat în buzunarul halatului meu.

-Dacă ai apărut aici ca să-mi vezi colecția de lenjerie intima, e un magazin mai jos în stradă.

Spun, și mă dau un pas în spate, încă speriată de ce ar putea face.

-Oh, mai taci. Te comporți ca o virgină pudică. Tu m-ai chemat aici, eu doar verific marfa.

Îi văd rânjetul acela în colțul gurii, în timp ce cu o mână îmi răscolește sertarul.

-Okay, gata. Încetează. Și chiar dacă eu te-am chemat, nu am facut-o pentru ca tu sa imi umbli in lucrurile personale.

-Dar pentru ce altceva, gongju? Ai alte planuri cu mine? Vrei să profiți de corpul meu? Oh, dar nu.. te rog, nu..

Se comportă atât de... nici nu îi găsesc asemănare.

-Uite care este treaba. M-ai invocat, okay? Iar eu nu sunt aici pentru a sta la palavre, in timp ce tu te rușinezi ca mă jucam cu chiloții tăi. Ori îți dai jos rochia aia de pe tine, ori o rup eu. Alegerea este a ta.

Mă uit la el, încercând să procesez fiecare cuvânt. Doar nu ar vrea ca eu să mă dezbrac acum în fața lui... nu?

-Timpul trece, gongju. Și pot spune ca iubesc sa îmi vânez prada în propria ei casa.

Oftez, și cu mâinile tremurânde închid sertarul în care el a umblat mai devreme.

-Poți măcar să îmi dovedești ca ești demon? Te rog?

-Ooh, m-am prins.. trust issues. Okay, nici o problemă. Închide ochii..

Îmi mușc interiorul obrazului puțin ezitantă, dar îl ascult, închizându-mi ochii.
După fix 2 secunde îi aud vocea.

-Poți să îi deschizi.

Trag adânc aer în piept, apoi deschid ochii, văzând în fața mea o creatură ne mai întâlnită. Pielea îi este scorțoasă, de o culoare roșu închis, are coarne și este mult mai înalt și mai făcut. De-a dreptul terifiant.
Surprinsă de ce văd, scot un mic țipat, acoperindu-mi ochii cu mâinile.

-Te rog, revino la forma omenească. Te implor.

Spun, speriată fiind de apariția lui.
El doar chicotește, vocea lui fiind cu totul alta.

-Mă crezi acum? Sunt ceea ce așteptai să fiu?

-Da, dar te rog, fă-te la loc. Fără supărare, dar eu nici un film horror nu pot să îl văd de frică.

-Doamne, ce sensibilă ești...

Cu un click din degete, îl aud din nou cum spune.

-Gata, deschide-i.

Recunoscându-i vocea omenească, îmi iau mâinile de la ochi și îmi ridic privirea spre el.

-Bun.. deci ești un demon..

-Timpul se scurge și eu stau prost cu răbdarea..

-Bine, scuze. Vreau doar să clarific niște lucruri.

Oftează frustrat si își da ochii peste cap, gest care mă ia prin surprindere.

-Ce vrei să știi?

-Oh.. păi.. câți ani ai de exemplu?

-În ani omenești sau demonici?

-Ambele, te rog.

-Păi sunt un demon de 143 de ani, într-un corp de 26. Mulțumită?

-Oh.. wow. Da. Mulțumesc de răspuns.

-Acum scapi de hainele alea, sau te scap eu?

Strâng mai tare halatul pe mine, uitându-mă la el, încă roșie în obraji.

-Stai.. tu chiar vrei să..?

-Dar tu pentru ce crezi ca m-ai invocat? Să facem cunoștință? Bună, eu sunt Jungkook. Demonul care o să te facă să uiți de orice bărbat care a trecut prin patul tău. Rândul tău acum. Oh, stai. Știu totul despre tine deja.

Râde. Cum adică totul? Ce știe despre mine?

-Adică "totul"?

-De la nume până la motivul pentru care m-ai chemat. Vrei să uiți de fostul tău, așa-i?

-Mhm.. putem spune și asta..

-Păi și ce mai aștepți? Ți-am dat o oră la dispoziție să scapi de hainele alea. Sau vrei și preludiu? Cum vrei? Lent? Mai rapid? Ești pe repede-înainte sau?

-Nu tu știai totul despre mine?

-Vrăbiuța a prins glas? Logic ca știu totul despre tine. Dar voiam să aud cuvintele scoase din gurița ta.

Oftează și se pune în genunchi lângă patul meu, unde ma așezasem mai devreme.

-Uite cum stă treaba. Îți mai dau o singură șansă. Ori semnezi contractul cu mine, și îți ofer seri de neuitat ori de câte ori ai tu nevoie. Ori... îmi dai cuvântul și plec definitiv. Tu alegi.

Mă uit la el cum vorbește și pot să observ cat de bine arată. Chiar dacă este o apariție temporară, aprinde ceva în mine care ar vrea să colaboreze cu el.

-Cat timp am sa ma gândesc?

-Hm.. păi, pornind de acum.. 10 secunde.

-Ce?! Nici n-am timp să..

-8...

-Dar, stai!

-6...

-Nu-i corect! N-am timp sa decid!

-3.. 2..

-Te rog, așteaptă!

-..1.. Timpul s-a scurs, gongju. Decizia finală?

-Dar nici n-am avut timp să mă gândesc.

-Pare a fi problema ta. Decizia. Acum.

Oftez și îmi trec mâna prin păr, frustrată.

-Bine. Accept.

Zâmbește și face o mișcare cu mâna, în fața lui apărând o foaie și un stilou, gest ce mă face să tresar.

-Semnează.

Iau pixul ușor în mâna și semnez foaia, ezitând un pic. În momentul acela, foaia se arde singură, împreună cu pixul, arzându-mă tot odată și pe mine.

-Ah, la dracu!

-De acolo vin.

Rade și îmi ia mâna într-a lui, ducând-o încet și cu grijă spre buzele lui, sărutând locul unde m-a ars flacăra ce a străpuns contractul.

-Ce spui? Dai hainele alea jos sau vrei să te ajut eu?

—————————————————-

NECORECTAT