Shadowed Embrace: A Love Forbidden

V. Povesti neterminate.

Știți momentul acela când ai un vis superb, absolut magnific, dar cineva se trezește sa va deranjeze?

Ei bine, trăiam cea mai frumoasă viață în propriul meu vis, până să aud soneria, insistenta de fel, facandu-mă să mă trezesc, din nou.

-Cine naiba este? Deci jur ca daca e Yun Hee, o voi strânge de gât.

Dar sincer, mai bine era ea. Pentru ca in momentul in care am deschis ușa, fața mi-a picat mai repede decât popicele la bowling.

Hwan.

-Hei...

-Ce dracu cauți aici?

Știu. Probabil veți spune ca sunt dură. Dar ticalosul din fața mea este un mare manipulator și mincinos patologic. Tot ce a scos pe gură în timpul relației noastre au fost doar vorbe toxice și minciuni. Dar faptul ca m-a înșelat a umplut paharul. Pentru ca eu pot ierta.
Până la un punct.

-Scuze, voiam doar să.. să văd cum ești.

Mă reazăm de tocul ușii, strângând halatul mai bine pe corpul meu, privindu-l.

-Sunt bine. Mulțumesc. Poți pleca.

-Stai! Stai... trebuie să vorbim.

-Nu, nu trebuie.

-Ba da, te rog. Vreau să îmi cer scuze. Vreau să fim din nou ca înainte.

Pufnesc amuzată, cuvintele lui provocându-mi greață.

-Ca înainte? Vrei să spui ca atunci când eu te așteptam și tu erai la alta? Spunându-mi ca ai grijă de mătușa ta bolnavă? Te rog, nu mă face să chem poliția. Au trecut 3 luni. Treci peste și da-mi pace.

-Tu asta nu înțelegi, Jang Mi. Nu pot trece peste. Te iubesc.

-Nu ai altă treabă?

-Jang Mi, te implor. Nu îmi face asta. Mi-am adunat tot curajul din lume să pot venii la tine și să îmi cer scuze. Nu pot trăii fără tine.

-Eu te văd destul de viu.

Mi se părea atât de amuzant cum m-ai avea puțin și îngenunchia să îl iert. Dar nu pot. Nu am cum. Nu am urat niciodată pe nimeni, dar el este o excepție.
M-a făcut să îmi fie silă de mine și de corpul meu, spunându-mi zilnic cum ar trebui să mă îmbrac și ce ar trebui să mănânc. Deoarece pentru el eram ori prea grasă, ori prea slabă. Am rezistat 2 ani de zile, crezând ca poate eu sunt de vină. Iar acum încerc sa mă vindec.

-Se pare ca tu chiar ai trecut peste.

Dorind să îi răspund, îi observ privirea ducându-se undeva în spatele meu. Iar când mă întorc, tresar surprinsă.

-Gongju? Ai comandat mâncare?

Mă uit confuză la el, apoi îmi reîntorc atenția asupra lui Hwan.

-Nu sunt de la livrări. Sunt... sunt fostul ei.

-Ah, Da... nemernicul cu egoul mic și penisul și mai mic. Da, da. Am auzit de tine.

Mă uit uimită la Jungkook, neînțelegând de unde știe asemenea "aspecte".

-I-ai.. i-ai spus?

Faptul ca Hwan dădea sa plângă, mă facea sa intru intr-o criză de ras. Dar nu pot fii la fel de josnică.

-Ce? Nu. Jungkook. Intră înapoi. Vin imediat.

-Bine, gongju. Te aștept în pat. Să terminăm ce am început.

Îmi face cu ochiul și intră în casă, lăsându-mă cu Hwan.

-Ascultă... eu nu mai simt absolut nimic față de tine, în afară de sila. Îmi pare rău să ți-o zic așa, dar în toți anii ăștia m-ai făcut să îmi pierd încrederea în primul rând în mine și în al doilea rând în oameni. "Noi" nu mai există de mult. Deci te-aș ruga, încă politicos, să pleci. Înainte să se întoarcă dem- iubitul meu.