Deep inside me( română)

Capitolul 1

Să asculți muzică clasică e ca și cum ai fi în rai și ti-ar cânta îngerii. Deși sunt solistă la o trupă havy metal, eu acasă ascult muzică clasică. Nimeni nu mă poate vedea între cei 4 pereți ai casei cum sunt eu defapt așa ca nu mă deranjează. După 10 ani de cântat în trupă numai melodii dezorganizate cred ca în mintea mea poate fi în sfârșit ceva organizat.

Când aveam numai 15 ani credeam ca toată viața mea o să fie numai concerte în țări străine și ca o să scap din orășelul asta mic,Denver.. dar cum viața îți da dar nu îți bagă și în traistă primul concert a fost bunicel dar apoi următorul avea loc în New York iar locația fiind foarte departe de orașul meu , părinții mei mi-au interzis să mă duc și eu am refuzat să ascult de ei pentru moment și ne-am certat rău și încă și acum suntem certați și concertul nu a mai avut loc. A fost o faimă doar pentru 15 minute chiar dacă noi am continuat să ținem concerte în orașul nostru natal nimeni dinafara lui nu a mai auzit de noi,niciodată. Stau și analizez toate aceste amintiri uitandu-ma la doua poze vechi: una cu ai mei și una cu mine foarte mica dar macar pe când lucrurile mergeau bine. Îmi pare rău ca ne-am certat și chiar am vrut să ii sun să ne împăcam dar mi-au închis. Nu i-am mai văzut de 10 ani, imediat după ceartă ei m-au cam dat afară din casă dar nu prea pentru ca tot ei mi-au găsit un apartament în care să stau fără să îi deranjez cu muzica mea.

*bate la ușă*
"-Cine mă întrerupe din gândurile și amintirile mele triste?" am zis ei cu o voce plictisită
"-Sunt eu, Drake"

Drake e unul din membrii trupei și unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, el cu Tina care și ea e tot o membră a trupei mi-au făcut viața mai ușor de trăit, ei chiar dacă au vârsta mea , mi-au fost ca niște părinți și m-au ajutat cât de cât să nu le simt lipsa dar nu se compară..

"-Intră Drake!" am zis le același ton ca acum 5 secunde.
"-Ce faci Lana , ești okay? Ai plâns ?" mă întreabă îngrijorat
"-Puțin " zic șoptind
"-O cântăreață de Havy Metal să plângă.. Nu e tocmai potrivit universului"
"-Nici nu trebuie să fie, toți alegem cum vrem să fim pe dinăuntru și cum vrem sa parem la suprafața "
"-Asta așa este dar eu sunt la suprafața cum sunt și pe dinăuntru"
"-Tu nu ai suferit"
"-Și sper să nu o fac, ascultă Lara,părinții tai au sunat exact când am intrat pe ușa apartamentului tau"