Prolog

978 118 65
                                    


— De ce nu mi-ai spus mai devreme? De ce? Poate ar fi existat o soluţie! strigă femeia către mine. Mă strânge cu putere de braţ, iar lacrimile amare i se rostogolesc pe obraji. Înghit în sec, îmi afund chipul în perna tare ca un bolovan şi refuz să vorbesc. Femeia nu renunţa atât de uşor şi începe să mă zgâlţâie, dar nu cu putere, ci suficient cât să conştientizez că mă presează să îi ofer explicaţii.

— Matei! îmi accentuează cu putere numele. Îi pot citi neputinţa şi frustrarea în glas, dar sunt legat de mâini şi de picioare. Nu pot schimba nici trecutul, nici prezentul şi nici viitorul. Nu a mai rămas nimic, iar noi trebuie să învăţăm să acceptăm acest lucru şi să-i lăsăm pe cei dragi să plece.

— Nu se mai putea face nimic. Acceptă că s-a terminat!


Nota autorului.

Buna dragi cititori! Asa cum am promis, revin in forta cu o lucrare noua! Ideea mi-a venit intamplator in timp ce studiam la o materie nu foarte draguta si am reusit sa o dezvolt pana la urma! Sper sa va placa la fel de mult cum imi place mie!

MateiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum