Matei

Partea III. Ultimele gânduri

N/A

Iată că am ajuns să postez și ultima parte a acestei lucrări. Nu am crezut că voi fi capabilă să o termin, dar finalul este aici. Îmi este extrem de greu să mă despart de această lucrare și implicit de Matei. Dar nu fiți triști sau dezamăgiți! Pregătesc un spin-off ce va forma ultimul capitol din Promisiuni.  Dar bucurați-vă de aceste rânduri scrise.

Pentru voi, oameni dragi și frumoși! 

     He was a dreamer at heart // Chasing the stars, wings spread to the sun. I miss you so much.

          Matei s-a stins din viaţă în acea noapte cumplită şi nu a mai apucat să îşi îndeplinească ultima dorinţă, nu a mai apucat să vadă soarele şi nici pe Diana. Inima lui a încetat să mai bată în jurul orei trei dimineaţa, în ciuda eforturilor depuse de medici. Aceştia au încercat minute în şir să-l readucă la viaţă, dar trupul lui era prea slăbit şi nu a mai rezistat. Şi-a dat ultima răsuflare în braţele lor, a oamenilor ce deveniseră de mult neputincioşi în fața sorţii. Dar s-a stins în pace, liniştit şi împăcat cu destinul său.

          Familia, prietenii, dar şi Diana împreună cu George i-au fost alături pe ultimul drum. Nimeni nu a îndrăznit să îşi exprime regretul cu voce tare, ci doar fiecare a vărsat cel puţin o lacrimă la căpătâiul micului pictor. Erau trişti şi absolut devastaţi de moartea subită a tânărului, mai ales Diana, care nu îşi putea reveni din şoc. Nimeni nu s-a aşteptat la un final atât de brusc. Dar adevărul era că Matei se luptase atâta amar de vreme cu o boală cruntă ce i-a măcinat trupul, se luptase cu gândurile sale negre, cu fricile şi cu toate grijile. S-a simţit neputincios în fața sorţii, a căzut şi nimeni nu a putut să-l mai ridice, s-a ascuns şi a încercat să fugă, a plâns şi şi-a blestemat destinul, şi-a făcut griji pentru cei apropiaţi şi s-a temut. Şi-a pierdut speranţa, dar într-un final tot a mai avut putere să lupte. Sufletul lui s-a eliberat atunci când Diana i-a oferit liniştea de care avea nevoie. Matei a ştiut atunci că nu mai avea de ce să se teamă. Era fericit şi a închis ochii cu zâmbetul pe buze.

          Părinţii săi i-au împodobit pereţii camerei cu toate lucrările sale, păstrând astfel amintirea sa vie şi când le era foarte dor de el, îşi petreceau timpul în dormitorul lui printre toate lucrurile ce i-au aparținut. Andrei a fost devastat la aflarea veştii şi şi-a promis că îl va păstra în sufletului lui pentru totdeauna. Nu a apucat să îşi ia rămas bun, iar faptul că Matei îi ascunsese adevărul îl chinuia. Nu îl judeca, dar şi-ar fi dorit să ştie şi să poată să îi fie alături. Acum îl vizitează în fiecare duminică la cimitir şi îi vorbeşte. Îi povesteşte ce năzbâtii a mai făcut, cât a mai progresat cu chitara, îi aduce flori, îi aprinde câte o lumânare şi îi cere să îl vegheze de oriunde s-ar afla.

          Pentru că Matei ştia că ziua în care nu va mai fi se apropia mai repede decât şi-ar fi dorit, a decis să îşi aşterne ultimele gânduri pentru cei dragi. Astfel, cu câteva zile înainte de tragicul eveniment, Matei a scris câte o scrisoare pentru fiecare în parte. Pentru părinţi, pentru Andrei şi pentru Diana.

         Scrisorile au fost găsite de către mama lui în sertarul noptierei din rezerva unde a stat internat tânărul.

Prima scrisoare

                                                              Dragii mei părinţi,