Azilul abandonat

Scaparea

Capitolul i

Calum era mort. Acesta era singurul lucru la care ma puteam gandi acum. Din nefericire, gandurile mi-au fost intrerupte de bazaitul telefonului meu. "1 mort, 3 ramasi", scria cu litere ingrosate pe ecranul telefonului meu. 

- Ce s-a intamplat? a intrebat Kate ingrijorata.

- Am ramas fara baterie, am mintit-o. Stiu ca nu trebuia sa ii ascund asta, dar o cunosc iar acest mesaj ar fi afectat-o atat de tare, incat ar fi fost capabila sa se sinucida pe loc. Incercam sa o prind de mana, vrand sa o calmez, dar acum imi trecea o alta intrebare prin minte. Unde e Luke?

- Luke?! am strigat ca din gura de sarpe. NUU! tipam in timp lacrimile fierbinti se prelingeau pe obrajii mei. Kate ma strangea in brate linistindu-ma, in timp ce eu ma purtam ca o lasa! Asta nu sunt eu! Mi-am sters lacrimile cu podul palmei si am incercat sa-mi revin in fire. Stiam ce va urma. Un alt mesaj ce imi va confirma ca am mai ramas doar 2. Am asteptat timp de 5 minute stand nemiscata, dar nu primeam niciun mesaj. Incercam sa luminez camera cu lanterna, crezand ca voi gasi un alt mesaj sangeros pe unul dintre peretii albi cu mici pete de sange combinate cu alte substante gretoase. Ma uitam peste tot, dar nu puteam observa niciun semn ce confirma moartea sa. Creatura se juca cu mintile noastre?

*din perspectiva lui Luke*

Cand m-am trezit, ma uitam nedumerit in jurul meu. Cum am ajuns aici? Eram intr-o camera intunecata, singur, fara nicio sursa de lumina prin preajma. Neavand de ales, am inceput sa ma folosesc de simtul tactil pana ce am dat de ceva prins de perete asemenea unui intrerupator. Am dat lovitura! Apas pe el, iar neoanele deasupra capului meu incep sa palpaie. Ceva era foarte neobisnuit si ciudat la faptul ca becurile inca mai functionau dupa toti acesti ani. Poate ca fiara noastra nu este ceea ce pare. Ma uit in jur si realizez ca ma aflu intr-un soi de camera de tortura. Nu sunt eu specialist in chestii de genul, dar oricine isi putea da seama avand in vedere ca in mijlocul camerei se afla un scaun, iar langa el, o masuta cu diferite arme mortale. Langa scaun se mai aflau si lasere. Nu vreau sa ma gandesc la ceea ce se petrecea aici cand toate acestea erau puse in functiune. Nu acum. Ma indrept spre masa cu arme si imi aleg 2 cutite in caz ca voi da de vreo ciudatenie. Nu aveam niciun plan pus la cale, dar simteam ca eu sunt singura speranta, asa ca am parasit incet camera, aflandu-ma intr-un hol parca fara capat. Pe ambele parti ale holului se aflau usi, pe fiecare fiind scris ce se afla si ce se va putea gasi in camerele respective. Nu ma chinuiam sa citesc. Instinctul meu imi spunea ca iesirea se afla in capatul holului, asa ca nu am mai stat pe ganduri. Alergam disperat pe hol, uitandu-ma in spate la fiecare 5 metrii parcursi, astfel asigurandu-ma ca nu era nimeni pe urmele mele. Nimic nu mi se arata pe drum. Oare fetele erau bine? Unde se afla acum? 

Cand am ajuns in capatul holului, am dat de o usa mai mare, alba, exact ca cea de care mi-a povestit Maya in drum spre azil. In camera se afla - asa cum a spus ea - un geam. Distanta pana jos e de 4 metrii, asa ca ar trebui sa ma gandesc la un plan cum sa aterizez teafar si nevatamat. Trupurile neinsufletite ale oamenilor zaceau pe paturi. Aveam impresia ca se holbau la mine, asa ca am facut cativa pasi in spate. Atunci, mi-a aparut o sclipire in ochi. Ceea ce se afla sub morti, mi-a distras atentia. Erau cearsafuri lungi. In minte imi venise un plan. Dar cum puteam lua cearsafurile de sub morti?

Heey. Mai citeste cineva? Vot sau com pls c:

ähm... ce mai faceti?