Azilul abandonat

Asistenta arțăgoasă

Capitolul k

- Imi pare rau ca te-am bagat in asta Maya. Aveai dreptate. Sunt o idioata! spune Kate lăcrimând.
- Nu avem timp pentru asta. Suntem in pericol, iar acum l-am mai pierdut si pe Luke.
- Oare chestia aia ne mai urmareste?
- Habar nu am, dar daca ramanem aici, ne va gasi la un moment dat.
Am prins-o de mana si am numarat pana la 3, dupa care am deschis usa. Am iesit in hol si ne-am indreptat spre capatul lui. Speram sa regasesc acea usa mare, alba, dar in schimb gasisem altceva. Era un lift. Nu era intr-o stare buna, dar nu indraznea niciuna din noi sa se intoarca inapoi. Am intrat in lift si am apasat pe butonul ce indica etajul doi. Speram ca acolo se va afla camera cu geamul. Dupa calculele mele, un etaj avea aprox. puțin peste 2 metrii, iar cum distanta dintre camera si sol era de vreo 4 metrii si ceva, eram sigura ca eram pe drumul cel bun. Dar totul mergea prea bine.
Unde era chestia aia? Oare il urmarea pe Luke? Cand liftul a inceput sa urce, s-au auzit niste bubuituri. Ne era frica de ceea ce se putea afla dupa usa liftului. Cand usa s-a deschis si nu era nimic ce ne bloca calea, ne-am luat avant si am sarit din lift. Si fix la momentul potrivit, pentru ca dupa ce am sarit din el, acesta isi slabii acele 'fire' ce il tineau si urmat de un sunet, se prabusi pana la subsol. Kate a inceput sa planga, pentru ca acum un moment, era cat pe ce sa fim zdrobite. Erau prea multe pentru ea. Ne-am continuat drumul pana ce am ajuns la usa alba, marea noastra scapare. Dar se pare ca cineva a fost deja aici. Am vazut niste cearsafuri - care formau un fel de lant - legate de o teava si atarnand pe geam afara. Am decis se ne folosim de ele la coborare. Puteam vedea usurarea de pe chipul lui Kate, asa ca m-am calmat si eu putin. Am lasat-o pe ea sa coboare prima, eu urmand-o. Dar in timp ce coboram, fiara isi facuse aparitia. Eram la 3 metrii distanta de sol iar Kate la 2. Fiara a dezlegat cearsaful de bara, iar noi ne-am prabusit de sol, lovindu-ne destul de grav. Kate, care se afla sub mine, zacea inconstienta iar eu nu eram capabila sa ma misc din loc. Gemeam de durere si incercam sa ma tarasc, dar de data asta binele nu era de partea mea. Strigam dupa ajutor, dar tipetele mele se stingeau, pareau mai mult a soapte. Nu puteam mai mult.
Se facuse dimineata. Eram intinsa pe un pat, acoperit cu asternuturi albe. In jurul meu erau pereti; ma simteam ca la inchisoare. Am privit spre mana mea, si am observat ca cineva mi-a introdus un fluturas in vena.
Deaspura capului meu, era un cuier din metal, ce tinea o sticluta cu un lichid transparent, care se scurgea printr-un tub in fluturasul meu, astfel ajungand in vena. Am smuls tubul cu putere, astfel desprinzandu-l de sticla, lichidul picurand pe podeaua alba si lucitoare. Unde ma aflam? Ma uitam la mine si am observat ca purtam un fel de halat precum cele din spital... si nimic pe desubt. Am rosit. Nu era timp de asta. M-am ridicat si m-am indreptat spre perdeaua ce despartea patul meu de un altul. Acolo zacea Kate, inca inconstienta, avand mai multi fluturasi introdusi in mai multe parti. Incepeam sa ma simt prost pentru ca am lasat-o sa coboare prima, pentru ca am aterizat pe ea, pentru ca am dus-o intr-o stare atat de mizerabila. Usa s-a deschis iar o asistenta a intrat in camera, scapand tava cu mancare.
- Ce se...?!
- Unde sunt? am intrebat-o putin amuzata de reactia ei. Incercam sa-mi ascund zambetul. - Domnisoara! Treceti imediat inapoi in pat! Oh... dar cum s-a putut intapla asa ceva? a intrebat uitanduse la balta pe care am facut-o scotand tubul din sticla.
- Unde sunt? am intrebat din nou, nebagand in seama observatiile ei.
- La spital. Fireste! a spus nervoasa de neatentia pe care i-o acordam.
- Restul unde sunt? am intrebat apoi.
- Pe coridor.
- Pot sa-i vad?
- Ia-ti gandul de la asta! Nu vei pleca de aici pana ce lichidul nu se va scurge la tine in vena pana la ultima picatura!
- Dar prietena mea?
- E intr-o stare destul de critica. Si-a rupt ambele picioare, asa ca va umbla in scaun cu rotile un timp. Acum daca ma scuzi, ma duc sa-ti aduc alta mancare.
Dupa cinci minute, usa s-a deschis din nou, de data aceasta intrand Luke.
- Maya, esti bine?
- Da, dar...
- Nu e momentul potrivit sa vorbesti, a spus punandu-si degetul pe buzele mele. Trebuie sa te odihnesti acum. Tabara s-a anulat dupa ce v-am gasit ranite in mijlocul padurii. Mama ta e foarte ingrijorata.
MAMA MEA. PROBABIL CA A AFLAT. CRED CA VA VREA SA MA DUCA LA ORFELINAT DUPA CEEA CE I-AM FACUT. Dar nu mai conta ce gandeam pentru ca Luke parasi camera iar pe usa a intrat...

hey. m-am simtit prost pentru ca nu am mai postat de ceva vreme, asa ca am scris 2 capitole azi. daca va plac povestile de groaza, va recomand cartea cu legende de pe celalalt cont al meu: @qImPrettyLittleLiar . Va iubesc pufosii mei :3