Azilul abandonat

Acea clădire

Capitolul e

Am ajuns. Am mai fost doar o singura data in aceasta padure, fara ca mama sa stie. Am primit o pauza de 20 de minute in care puteam face ce vrem.

Auzeam susurul îndepărtat al râului mare și am luat-o direct prin iarba in direcția lui, găsindu-l în doar câteva minute și trântindu-ma jos, pe o piatră la marginea lui. Mi-am dat jos șlapii și mi-am lasat degetele de la picioare sa-mi atarne in apa rece. Întotdeauna adorasem râul acesta. Apa era atât de limpede in curentul liniștit,  că puteai să-i vezi fundul și să privești peștii înotând dintr-o parte într-alta.  Acolo unde se revărsa peste pietre in mici cascade,  se involbura într-o spumă de un alb imaculat care aproape că arăta ca bulele dense și spumoase de săpun.  Întreg peisajul parcă era scos dintr-o vedere.

Am început să cânt pasaje din cantecul meu preferat.  Fredonam încet,  lăsându-ma învăluită de parfumul florilor. Dupa primul vers, un foșnet în stânga mea mă facu sa tresar.  Ascultam cu atenție si mi se paru ca aud ușor niște șoapte.

- Kate? strigam de probă. Eram gata sa plec, când cineva ieși,  dintre copaci, ca si cum fusese împins. Era o silueta inalta si subtire. Chipul ii era acoperit de o masca (sper) si purta o rochie lunga, alba, din matase. Nu scotea niciun cuvant. Statea lemn si se holba la mine. Am mai auzit un foșnet venind din spatele meu asa ca m-am intors. Puteam simți răsuflarea fiarei pe ceafa. Cand m-am intors ea era la nici macar 15 cm distanță de mine. Am inceput sa alerg si nu stiam pe unde sa alerg. Simțeam ca e tot mai aproape de mine. O vedeam dupa fiecare copac pe care il priveam. Voiam sa ma opresc dar nu mai puteam. Respiram din ce in ce mai greu. Nu ma mai puteam întoarce.  Nu puteam sa ma opresc din alergat. Parca cineva imi controla picioarele. Am ajuns intr-o parte mai întunecată a păduri.  Ciorile zburau, lupii mancau cadavre, peste tot era sânge... dar cel mai ciudat lucru era clădirea din fața mea. Era o cladire inalta si sinistră care arata periculoasa... tiglele cadeau iar din cladire se auzeau zgomote nedefinite. Am intrat iar usa s-a inchis. Mirosea ca un spital. Dintr-o data becurile au inceput sa palpaie. Pe perete era scris cu sange proaspăt: 'Bine ai venit in azilul de nebuni'.