Azilul abandonat

Prinsi in capcana mortii

- Cum? Dar nu mai inteleg nimic...

- Imi pare rau Maya... dar nu iti pot spune acum. Chiar nu pot.

- Dar...

- Aici erati! ne-a intrerupt Candece. O sa aveti mari problmeme! Stiti ca nu aveti voie sa parasiti grupul. Mi-am dat ochii peste cap, iar impreuna cu Kate, am urmat-o. Cand am ajuns la locul unde ne-am instalat corturile, fara sa strige pe noi sau sa ne faca orice altceva, una din cele ce aveau grija de noi, ne-a rugat sa intram in corturi. Nu puteam adormi din cauza zgomotelor ce se auzeau de afara. Imi era frica. Am zarit 3 umbre peste cortul meu si am tresarit. Candece sforaia. Usa cortului s-a deschis iar in fata ei stateau Kate, Calum si Luke. 

- Ce s-a intamplat? am intrebat nervoasa din cauza ca au reusit sa ma sperie. E vreo problema? 

- Ne-am gandit sa ne plimbam putin prin padure... poate dam de azil.

- Ce?! Ai innebunit?! Si ei ce cauta aici?

- Il stii pe Calum... e noul meu iubit. Oh haide! Nu mai fi atat de fricoasa! 

- Chestia ce m-a atacat nici macar nu poate fi numita fiara. Era sa ma omoare!

- E noapte! Ce se poate intampla?

- Tocmai! Noaptea sunt cele mai multe victime. M-as mira daca chestia aia nu ar bantui noaptea holurile azilului.

- Maya, a spus Kate imbratisandu-ma. Daca o vom vedea sau vei presimti ceva rau, cu siguranta ca ne vom intoarce. Cred ca merita totusi sa incercam.

- Bine! Fie! Dar ne intoarcem cand spun eu. Toti m-au aprobat dand din cap. Frica mea se putea observa de la 1 km distanta. Luke a chicotit. Am rosit. Am cotrobait in geanta mea din care am scos o lanterna si un cutit mic de buzunar. Toti se uitau mirati la mine.

- Nu mai sunt atat de dragalasa, nu? am spus razand. Nu stii niciodata cand ai nevoie. Am iesit din cort si ne-am indreptat spre azil. Mireasma pădurii îmi îmbată simţurile. Mă apropii cu grijă de ea, pentru a nu o deranja, şi o privesc minute în şir. Mă încearcă un sentiment care mă copleşeşte. Atât de tăcută şi liniştită, aşa cum o ştiu din totdeauna. Toate aceste sentimente frumoase s-au sfarsit cand am ajuns pe partea mai sinistra a padurii. Eram din ce in ce mai aproape de azil. Auzeam vocile oamenilor care probabil ca au murit in chinuri in acel azil. Am vrut sa ma intorc... sa fug cat ma tin picioarele... dar o mana m-a prins si m-a tras spre ea. Era Luke. Parea la fel de speriat ca mine. Il intelegeam. Nu trebuia sa fim aici. Doar niste nebuni s-ar aventura asa si s-ar plimba la ora asta prin padure. Ce a fost in capul meu? Am incetat sa mai gandesc si am incremenit. Stateam chiar in fata azilului. Ferestrele sinistre se puteau vedea imediat si mai ales urmele de sange si maini taiate in geam.

- Doar nu ai de gand sa deschizi usa, nu? am intrebat-o pe Kate. Dar era prea tarziu. Usa s-a deschis de una singura. Cand s-a deschis usa, s-a putut auzi de la un km scartaitul enervant ce-l provoca. Calum si Kate au intrat. Ma uitam intrebatoare la Luke. Nu puteam sa-i las singuri. Poate voi regreta mai tarziu mi-am spus urmandu-i. Eram sigura de asta. Cand am intrat, holurile lungi si covoarele tapate dintr-un rosu de sange imi provocau fiori. Usile s-au trantit in spatele nostru. Era intuneric. Cand ne-am aprins lanternele, am vazut un bilet pe podea. L-am ridicat si am incremenit dupa ce l-am citit. Bine ati venit in azilul 'Fara Scapare'. Suna ca un bilet de amenintare. Am inghitit in sec.