Fonație

Un ziar

     Magia și tainele sale erau pentru cei cu minte, cei ce aveau consimțământul de a face bine, nu de a se lăfăi în nimicuri nefolosibile. În vechime, magia era accesibilă tuturor, dar folosirea fără conștiință a artelor de demult uitate a adus la interzicere, iar prezentul a distrus toate micile fărâme de speranță. După prohibire, aceasta a ajuns să fie doar un mit care mișuna de la o ureche la alta. Numai asta a mai rămas dintr-un viitor ce putea fi prosper, nu plin de ură și sărăcie, pe care numai omul le provoca și de care tot el se plângea.

     Chiar dacă vechii practicanți ai artelor mitice au încercat să facă magia dispărută, unii oameni i-au descoperit cumva farmecele și nu au băgat de seamă adevăratul său scop, binefacerea și aducerea păcii pe Pământul nostru din vremuri vechi uitat de cei puternici. Noii adepți foloseau fărâme din apusa lume pentru bunăstarea proprie, iar oamenii normali, plebeii, cei ce erau mai orbi decât cei ce chiar aveau mereu negru în fața ochilor - sau nu, deoarece puteai ști ce simte un orb numai dacă erai ca el - au ajuns să se urască unii pe alții pentru hârtii numerotate sau faimă ce de fapt aducea doar neliniște și anula orice drept la viață personală.

     În prezent în lumea magicienilor circulau o mulțime de povești, zvonuri despre vechea epocă. Lumea nouă pentru ei se putea spune că nici nu exista, deoarece contemporanii magicieni dezgropau secretele moarte de milenii. Această artă, magia, știută de muritori ca fiind una satanică, era chiar necurată. Aveau dreptate, dar nu înțelegeau și cât de mult greșeau. Magia era bună dacă se folosea cum ar fi trebuit. Omul, în schimb, nu știa cum să mânuiască o putere ce vreodată nu a fost creată pentru a distruge. Și așa a manipulat-o, creând o nouă forță în lume, una distructivă și curând întunecată.

     Cei care afirmau că magia ar fi mâna diavolului știau ce scoteau pe gură, cum toată omenirea putea recunoaște – desigur, în afară de cei ce o foloseau. Tot ce se știa și a rămas din adevărata și preacurata putere era într-adevăr necurat, corupt. Lumina ce în vechile vremuri era pe Pământ s-a dus în alte locuri. A fost uitată imediat de păcătoși și făurită într-un păcat. Ei i-au transformat pe anticii eroi ai istoriei, care evident că mai foloseau mici șiretlicuri în speranța că își pot salva popoarele, în chipuri fără de deosebire de simplii muritori, mișunând în manualele de istorie ca fiind întruchipări ale răului pur.

     Puținii care foloseau magia în zilele noastre șușoteau mereu despre cum într-o zi mântuirea va veni și lumea va redeveni ca înainte. Ei chiar credeau că ceea ce numeau magie ar putea face oamenii mai buni, dar aceasta doar lua minți și ucidea în masă. Desigur, gândurile astea călătoreau în mințile lor numai la începutul începuturilor, deoarece, după ce au gustat din tot ce încă puteau face, au uitat total de schimbarea lumii. Visul omeniei câștigate prin readucerea purei forțe era posibil doar prin călătorie în timp, schimbarea a ce a fost stricat – ceea ce era clar imposibil (chiar dacă și imposibilul putea fi posibil, folosind magie), așa că până la urmă toată rasa umană ar trebui să înțeleagă că nu va mai exista vreo șansă să se revină la acele timpuri.

     Ca oamenii, magicienii, sau mai bine spus, acești supranumiți magicieni, aveau extrem de multe legende și povești de discutat seara la o bere. Așa cum noi, cei de rând, mediocrii sau tâmpiții, bârfeam pe unul și pe altul la meciul de fotbal cu o pungă de semințe și o sticlă bună de Timișoreana. Totuși, diferența era că discuțiile lor erau mult mai importante decât cu cine se mai pusese fiica lui Vasile de la doi, așa că nu se prea puteau ține la o bere rece. Cel mai bine ar fi fost să aibă vreun cocktail cu coadă de scorpion sau ceva sânge de viperă, dar aceste detalii erau de prisos, deoarece presupusele ingrediente ar fi prea de tot pentru a fi realitate.

     Legendele lor, ca ale noastre, au fost scrise pe papirusuri încă de la începuturile timpului, iar acum ce se mai scria era fără doar și poate naiv. Singurele povești ce se mai vedeau erau numai despre reîncarnare, vieți alternative și, cel mai important, oameni care mureau din cauza magiei pentru a demonstra caracterul său păcătos și murdar, doar o simplă blasfemie. Magia nu a fost și nu va fi vreodată malefică. Singurul care putea fi acuzat de vreo atrocitate era cel ce o practica.