1 Rugăciunea scriitorului,

98 19 4
                                    


Am creat de dinainte
De a fi măcar creat,
Voi vorbi fără cuvinte
Și după ce voi fi plecat.

De când mă știu pe lume eu
Ascult glas de vânt și ape
Le aranjez în gândul meu
Vise le dau mai departe.

Toți au râs n-au ascultat
În nisip eu m-am jucat
Și cu bățul am desenat,
Nu au privit doar au călcat.

Am scris cum am învățat
Să pun viață pe hârtie
Însă toți iar m-au certat
Că nu-mi trebe poezie.

"Hârtia-i scumpă tu nu ști
O să veți când o să crești
Că-n viață e mai bine
Vise tu să nu poftești."

M-au legat atunci de mâini
Spunând că mă râde lumea
Au pus căluș la două guri
Să rămân fără nici una.

Privirea mea a strălucit
De dorință și extaz
Când altă idee a venit
Făcând haz de necaz:

"Am creat de dinainte
De a fi măcar creat,
Voi vorbi fără cuvinte
Și cât eu voi fi legat."

Au sărit atunci cu pături
Să m-acopere cu toții
Aerul tot l-or rări
De gura lumii s-or feri

Îngropat acum în codru
Devin parte încet din el
Stejarii-mi înalță trupu'
Vântul să-mi poarte glasul.

Mă cobor apoi în ape
Să devin fluid ca ele
Să scriu și rescriu eu râuri
Jucându-mă încet prin ele.

Gura lumii arogantă
Tot într-una mă ignoră,
Însă ea o să dispară
Doar eu rămân la urmă.

Am creat de dinainte
De a fi măcar creat,
Voi vorbi fără cuvinte
Și după ce voi fi plecat.

Rug pentru floriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum