Dulce păcat

Capitolul 2

Încă de acum o săptămână și puțin am gândurile tot mai împrăștiate. Imediat după acea seară, i-am transmis Anyei Smith, femeia care m-a contactat în legătură cu Vlad Zhyonov că nu s-a întâmplat nimic între noi și că este un bărbat fidel. Am omis fără dar și poate că era în preajma acelei pițigăiate cât și de apropierea aceea dintre noi ori ce mi-a șoptit înainte de a pleca. Pentru prima oară în viața mea am mințit în legătură cu un bărbat, cu atât mai mult căruia doar trebuia să îi testez fidelitatea și nici măcar nu îmi pot explica de ce. Și de-ar fi doar asta grav...! Adevărata problemă este că mereu le uitam trăsăturile, numele celor cu care mă întâlneam. Pur și simplu încetam să mă mai gândesc la ei. Dar nu am putut să fac asta și cu el. Nu am putut să îl uit, nu am putut înceta să nu mă mai gândesc la el. De fiecare dată când închid ochii ghețarul din ochii săi îmi revine în minte, acel cenușiu hipnotizant mă face să mă tot gândesc la el. Îi simt respirația aproape de mine și uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în loc să mă ajute să mă îmbrac cu acea rochie m-ar fi dezbrăcat de ea. Știu că este un păcat gândul ăsta. Știu că este total nepotrivit, dar în ciuda voinței mele de fiecare dată în ultima săptămână când am închis ochii acele gânduri tot mi-au pervertit mintea. Nu am idee cum pot scăpa de el din mintea mea, dar pentru binele meu trebuie să găsesc o soluție cât mai rapid.

— Evelyn? aud vocea lui Zeynep strigându-mă.

Îmi ridic privirea spre ea buimacă, iar după modul în care mă privește mă face să cred că nu este prima oară când încearcă să îmi atragă atenția, doar că de abia acum a reușit.

— Mm? întreb în timp ce-mi dau părul după ureche și mă duc înspre ea.

— Hera te căuta spunând că sunt niște probleme cu firma de asigurări.

Ceea ce îmi spune mă alarmează, aducându-mi un nod în gât.

— Oh, nu! Fix acum!

Mâine are loc prezentarea de modă a noii mele colecții. Trebuie să mă ocup de ultimele pregătiri și după ce că stau cu mintea în alte părți când nu trebuie, din vina unui anume rus, mai apar și probleme. Simt că îmi pică cerul în cap și nu știu dacă sunt capabilă de a face față la tot.

— Stai așa! Zeynep mă oprește înainte de a mă duce să o caut pe Hera.

Mă uit tulburată la ea. Odată ce sunt asuprită de miliarde de gânduri pare că sunt departe de aici, ca într-o transă așa că nici nu vreau să îmi imaginez cum arăt. Cât de groaznic arăt.

— Ești în regulă? Ceva nu pare a fi prea bine cu tine.

Zeynep este o persoană rece. Am ajuns să ne cunoaștem în ultimul an de liceu, atunci când am învățat la aceeași școală privată. Pe lângă asta, este cât se poate de rezervată, dar tot am reușit să ne apropiem. Este o turcoaică frumoasă cu părul castaniu, ochii căprui și cât se poate de slabă, dar și relativ înaltă. Tocmai constituția, trupul pe care îl are o ajută să fie model și chiar și pentru brandul meu. În ciuda modului ei de a fi, mereu mi-a fost aproape și a încercat să mă ajute, mai mult prin acțiuni, decât prin vorbe. Să îmi ridice moralul sau să se asigure că sunt bine. Ea și Hera sunt singurele prietene pe care le am, dar sunt recunoscătoare pentru ele.

— Sunt bine, doar puțin agitată cu tot ce se întâmplă.

— Va fi bine, îmi zâmbește încurajatoare.

— Sper, îi zâmbesc la rândul meu, dar odată ce mă îndepărtez de ea nu mai pot zâmbi.

Mă duc să o caut pe Hera pentru a rezolva problema aceea, dar mai înainte de a afla despre ce este vorba. Având în vedere că Hera nu îmi e doar prietenă, ci și contabilă, trebuie să rezolvăm asta înainte de gală.