Dulce păcat

Capitolul 4

Vlad Zhyonov

Parfumul de lavandă al domnișoarei Evelyn Meyer îmi invadează biroul încă din clipa în care ea pășește înăuntru, la mai puțin de câteva minute de când asistenta mea personală mi-a spus că aceasta a ajuns, iar eu i-am transmis să o primească în birou.

Mă ridic, cu toate că nu fac asta pentru oricine, însă dintr-un motiv neexplicabil simt nevoia de a o face pentru ea. E a treia oară când o văd și cred că prima oară când este atât de puțin machiată și aranjată, însă chiar mai frumoasă decât primele dăți în care ne-am întâlnit. Nu pot remarca decât că are o naturalețe tare plăcută. Își are părul lila împletit într-o coadă, genele date cu puțin rimel și poartă o salopetă lungă cu mâneci scurte de culoare albă.

— Domnișoară Meyer, o iau în întâmpinare, aranjându-mi sacoul în timp ce mă apropii îndeajuns de mult de ea.

Atât de mult încât mă simt intoxicat de-al ei miros, ce mi-a perturbat mintea încă din seara aceea în care Samantha și-a vărsat șampania pe ea.

Își ridică privirea înspre mine, iar acei ochi mari încadrați în genele sale lungi mă fac să înghit în sec. Aș minți dacă n-aș recunoaște că mi-aș dori s-o văd privindu-mă astfel într-o cu totul și totul altă ipostază. Dar îmi dreg glasul, redresându-mi gândurile.

— Domnule Zhyonov, îmi pronunță numele pe tonul ei acela dulce, care instant te face să vrei să păcătuiești.

Doar că nu este timpul pentru așa ceva.

Îi iau mâna, strângându-i-o ușor și nu pot să nu observ cum privirea îi coboară înspre palmele noastre ce se ating. Are mâna cu mult mai mică în comparație cu a mea, dar în sine prezența ei este asuprită de a mea, fiind atât de mică.

— Te rog să iei loc, o conduc spre biroul meu, acolo unde îi trag scaunul pentru a se așeza.

Îmi mulțumește din priviri, iar eu mă așez în fața sa, pe scaunul meu.

A trecut fix o săptămână și o zi de când am fost la prezentarea ei de modă de la Calderstones Park. Am fost nevoit să o însoțesc pe Graciela Harper, nepoata unui unchi de-al mamei, deși nu era nici pe lista mea de atribuții și nici în orarul meu, dar a insistat prin șantaj cât de mult a putut, astfel că n-am avut încotro. Adevărul este că poate altfel nu aș mai fi avut șansa să o revăd pe femeia ce stă acum în fața mea, implicit să aflu cum o cheamă și cu ce se ocupă. Recunosc  că mi-a atras atenția în acea seară, cu doar vreo două seri înainte de evenimentul său, dar am fost atât de adâncit în treburi încât nu am putut să mă interesez îndeajuns în privința ei. Mi-a perturbat mintea în unele momente, mai ales în clipele dinaintea somnului, dar se pare orișicum că cu cât îți dorești mai mult un lucru, cu atât acela va veni la tine. Nici măcar eu nu m-am așteptat să o revăd, cu atât mai puțin să vin la prezentarea sa de modă a noii sale colecții. Colecție care de altfel a și trezit interesul în mine și de fapt, ceva mai mult. De aceea, ziua următoare am pus-o pe asistenta mea să vorbească cu asistenta ei în privința unei posibile colaborări. Motivul pentru care ea se și află acum în fața mea.

— Am preferat să discutăm față în față, încep discuția și mă bucur să observ că toată atenția i se îndreaptă înspre mine.

Stă dreaptă, picior peste picior emanând feminitate, dar și încredere. Exact lucrurile care mă atrag inevitabil la o femeie. Privirea sa este deopotrivă curioasă, dar mai ales atentă și serioasă.

Realizez că am analizat-o îndeajuns de mult, fiind timpul să continui ceea ce începusem să spun.

— Apreciez faptul că v-ați rupt din timpul dumneavoastră pentru a veni aici.

— Recunosc faptul că cererea dumneavoastră mi-a stârnit interesul și am fost chiar surprinsă să aflu că ați dori să colaborăm. Un brand atât de mare, recunoscut destul în industrie să vrea să colaboreze cu unul destul de mic ca al meu? surâde ușor.

— Nu suntem interesați de cât de cunoscut este sau nu brandul respectiv, odată ce ne-a stârnit interesul. Contează modul în care prin urma unei colaborări ar putea aduce ceva nou și profitabil pentru ambele afaceri.

Vorbesc la plural, dar drept s-o spun, nu mă sfătuiesc decât în rare cazuri cu cineva. Am ales să lucrez singur și tot singur să dezvolt partea de produse a propriului meu brand. Tot singur am luat decizia de a colabora cu domnișoara Meyer. Nu pot spune cu exactitate de ce, deoarece deși să o am mai aproape îmi surâde, nu este doar asta. Mi-a atras atenția în mod clar stilul pe care îl promovează, iar în capul meu deja am putut vizualiza unde ar putea duce o colaborare, cum ideile ei s-ar îmbina cu ale mele și am putea crea un stil ceva mai îndrăzneț, provocator, dar totodată inocent. Ceva perfect ce s-ar putea reflecta atât în ținutele ei, în special cele de lenjerie intimă cât și în accesoriile și jucăriile sexuale pe care le produc.

De mai bine de cinci ani dețin un întreg lanț de magazine de jucării și accesorii sexuale, VZ. L-am extins dincolo de granițele Marii Britanii, iar în prezent este cunoscut în absolut fiecare continent. Pasiunea mea pentru astfel de lucruri, în sine sexul și plăcerile carnale aduc controverse. Dar a vrut să fie ceva mai mult decât obișnuitele accesorii de acest fel, ceva mult mai rafinat și cu bun gust. Sexul este artă. Și dincolo de toate controversele aduse de unii, cu toții avem un strop de perversitate în noi. Ceea ce nu este greșit, atâta timp cât nu duce la rănirea proprie sau a altora. Satisfacerea propriilor nevoi cât și a partenerului sunt necesare, iar brandul meu tocmai de la asta a și pornit.

— În ce anume ar consta această colaborare? apare curiozitatea ei cu privire la ceea ce tocmai am gândit.

— O colecție în special pe partea de lenjerie intimă și accesorii, cu atât mai mult câteva jucării ce s-ar potrivi perfect. O combinație între erotic, dar și romantic dacă vrei să îi spui astfel.

Deși pare a sta pe gânduri și că procesează ceea ce îi spun, privirea ei este de ajuns să îmi transmită faptul că i-am stârnit interesul și mai mult decât sigur va accepta.

Îmi place să știu că nu se sfiește, că nu se arată neconvinsă sau că se sfiește de această posibilitate. În cele din urmă, la rândul ei explorează această parte prin lenjeria pe care o produce, dar împreună am putea extinde și dezvolta mai mult, adăugând un strop de nebunie, însuși pasiune.

Dar răspunsul ei mă ia oarecum prin surprindere:

— Mă voi gândi la această propunere și după ce mă voi sfătui și cu câteva persoane vă voi anunța ce decizie am luat.

Fără să vreau pufnesc cu zâmbet ușor arogant, încrezut, însă decizia ei mai mult decât sigur mă determină să reacționez în așa fel.

— Aș putea știi cărui motiv ar mai trebui să vă gândiți?

— Este o decizie importantă și nu pot oferi un răspuns atât de repede.

— Mă îndoiesc că nu știți deja răspunsul pe care mi-l veți și da mai târziu, domnișoară Meyer. Irosim timpul în zadar când ne-am putea ocupa de lucruri mult mai importante.

— De unde puteți fii atât de sigur că știți ceea ce voi decide?

— Transmiteți deja răspunsul prin privire, o spun cât de serios pot, iar ceva din atitudinea ei se schimbă.

Se încordează ușor, aplecându-și totodată umerii mai în față, iar pentru câteva secunde privește în gol părând a fi departe de aici. Nu o întrerup din transa în care a intrat, ci aștept răbdător, privind-o și mai tare cu interes. Ce ascunde Evelyn Meyer?

— Să semnăm acel contract, atunci.

Nici nu știu ce mă surprinde mai mult la ea. Hotărârea cu care o spune, reluându-și poziția încrezătoare, dându-mi impresia că acel moment de mai devreme nici nu a existat. Schimbarea ei bruscă de decizii. Sau poate faptul că trezește atâta interes în mine cum nu a mai făcut-o cineva de atât de mult timp, încât mă și îndoiesc că s-a întâmplat vreodată.