Vaiana pov.
E ziua meciului, și a balului de altfel. Mă trezesc încărcată de emoții care mai de care și mă îndrept spre baie zâmbind. Fac un duș rapid, mă spăl pe dinți și mă îmbrac.
La liceu mi-a stat capul doar la orele ce urmează. Abia aștept!
Când terminăm orele rămân câteva minute cu prietenii mei afara.
Namjoon: Daca incepe sa ploua vin eu sa va iau. Spune privind norii care începeau să acopere cerul albastru.
Anais: Bine. Dar sa nu întârzii. Trebuie sa prindem loc în fața să-l susținem pe Jungkook! Chițăie țopăind fericită.
Namjoon zâmbește când o vede pe blonda purtându-se copilărește.
Namjoon: In regula, vă anunț eu.
Mă îndrept spre casa punându-mi între timp gândurile în ordine.
Mănânc rapid un sandviș rapid, după care merg in camera mea.
Mai am o oră până să plec.
Rochia pentru diseară stătea frumos aranjată pe umerașul agățat de mânerul de la dulap. Accesoriile și pantofii erau pe podea, sub aceasta.
Zâmbesc și îmi caut in dulap niste haine comode și puțin mai groase pentru meci. Se înnorează tot mai tare și începe să bată și vântul, așa că nu risc sa răcesc.
Atât Jungkook cat și Taehyung au lipsit azi de la școală că sa se poată pregăti. Partea cea mai grozava a fost că nu li s-au pus absențe pentru că meciul e in onoarea liceului.
Scot o pereche de blugi evazați albaștri și un hanorac negru din dulap apoi mă îndrept spre baie. Azi sunt singura acasă pentru că Ella și Ayan sunt la firma ca de obicei, iar Taehyung e pe undeva pregătindu-se.
Intru la duș și las apa să-mi calmeze emoțiile și bătăile disperate ale inimii. Nu știu pentru ce sunt mai emoționată: Pentru meciul băieților sau pentru balul din seara asta.
Totuși incerc sa nu las asta să mă afecteze prea mult.
Îmi spăl parul apoi corpul și în cele din urmă mă proțăpesc în fața oglinzii. Încep să-mi usuc parul cu feonul apoi îl îndrept cu placa. Decid că am nevoie de puțin machiaj, așa că folosesc niste concealer și un rimel waterproof.
Arăt chiar drăguț!
Mă îmbrac, după care aplic unul dintre parfumurile mele preferate.
Îmi iau o geanta simpla in care îmi pun telefonul și alte lucruri de care cred că voi avea nevoie și cobor scările grăbită. Îmi încalț converșii negri și deschid ușa, grăbită să ies pentru că deja eram in întârziere, dar fix in acel moment mă lovesc de un piept tare.
Mă dau înapoi doi pași și îl văd pe Namjoon nedumerit cu mâna în aer fiind gata să bată la ușă.
Namjoon: Buna și ție. Glumește și așteaptă să ies.
Vaiana: Oh, scuze. Ies din casă și închid ușa în urma mea. Ce faci aici?
Namjoon: Începuse sa plouă și după cum am spus, am venit să te iau.
Vaiana: A, da. Exact.
Namjoon mă privește zâmbind ciudat în timp ce înconjoară mașina si se așază la volan.
Anais: Salut!
Vaiana: Buna!
Namjoon incepe să conducă spre stadion și între timp îmi mai aruncă cate o privire prin oglinda retrovizoare.
Namjoon: Cineva are emoții?
Vaiana: Ce vrei să spui?
Namjoon: Mi se pare că ești cam agitată.
Vaiana: Mda, pai..am emoții pentru diseară.
Anais: Ei haide, o să fie totul în regula! O să vezi ce-o să ne mai distram! Spune cu zâmbetul până la urechi.
Vaiana: Abia aștept! Spun zâmbind la rândul meu.
Când ajungem la stadion, Namjoon parchează mașina undeva printr-o parcare subterană apoi ieșim.
Ne-a luat ceva vreme până să ajungem in tribune pentru că era o aglomerație îngrozitoare peste tot, dar într-un final am ajuns destul de aproape de teren. Băieții se încălzeau când am ajuns noi.
Jungkook ne observa și ne face cu mâna zâmbind.
Îi întoarcem gestul apoi așteptam să înceapă meciul.
Chiar înainte ca o voce sa se audă din boxe, anunțând începerea meciului de fotbal, langa mine se așază o fata destul de înaltă pe lângă mine, cu un păr roșu înspăimântător și îmbrăcată într-un fel...ei bine..sa zicem doar că era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Mă întreb cum de nu ii este frig. Nu cred că sunt mai mult de 15 grade aici.
Îmi aruncă o privire superioară înainte sa se așeze și să-și de-a ochii peste cap.
Rămân confuză însă incerc sa mă concentrez pe meci.
Peste vocile ce se auzeau pe stadion, nu reușeam să îi ignor mestecatul de guma tipei de lângă mine. Plescăia întruna.
Strâng din dinți, abținându-mă sa nu ii spun ceva.
Până la urmă încetează iar eu respir ușurată.
Jungkook și Taehyung erau rapizi. Alergau spre poarta adversa, Taehyung conducând mingea. I-o pasează lui Jungkook când drumul îi este blocat de un jucător din echipa cealaltă iar șatenul fuge in continuare. Cand este și acesta blocat i-o pasează unui brunet care avea un Y pe spatele tricoului. Aleargă și acesta și înainte să ajungă la poarta îi pasează mingea lui Taehyung care șutează și da gol.
Mulțimea incepe sa strige și să se bucure pentru reușita lor, in timp ce cealaltă parte era dezamăgită. Aveam un zambet până la urechi și mă abțineam cu greu să nu fac o scenă aici.
Să-l văd pe Taehyung transpirat cu parul acela brunet și creț care i se lipea acum de gât era mai mult decât hrana pentru ochi. In pauza de 15 minute apucă o sticla cu apa și după ce bea jumătate din ea și-o toarnă pe restul in cap pentru a se răcorii. Își scutură parul apoi își șterge fața cu tricoul lăsând la vedere puțin din abdomenul sau bine lucrat.
Dumnezeule, arată atât de bine!
Simt că încep să roșesc și mă blestem pentru asta!
Incerc sa mă ascund cumva și sper sa nu observe nimeni ce se întâmplă cu mine in acest moment.
Antrenorul echipei discuta cu ei pe parcursul pauze apoi aceștia reiau meciul.
Următorul gol este dat de Jungkook, urmat de un altul șutat de către un blond drăguț.
Acum era egalitate. Tot stadionul stătea pe muchie de cuțit așteptând să vadă cine va câștiga.
Tipa roșcată de lângă mine îmi atrage atenția când își scoate din poșetă un glos și începe să-și picteze buzele cu el. Mă strâmb fara să-mi dau seama.
Îmi reîndrept atenția spre meci.
Chiar înainte ca fluierul arbitrului sa anunțe încheierea meciului Taehyung da ultimul gol, făcând astfel ca liceul nostru să câștige.
Partea noastră din tribună se ridică în picioare urlând de bucurie, in timp ce cealaltă urla de frustrare.
Au câștigat!
După ce primesc medaliile și trofeul băieții se strâng pe margine bucurându-se alaturi de antrenor. Lumea incepea să coboare spre teren pentru a merge să-i felicite.
Vaiana: Hai să mergem la ei! Strig fericită.
Cei doi erau la fel de entuziasmați. Coborâm treptele încercând să nu cădem și când mai am doua scări de coborât îmi ridic privirea căutându-l pe Taehyung cu privirea. Nu o sa merg la el acum, dar vreau să-l văd. Zâmbesc coborând și ultimele scări însă mă opresc brusc. Zâmbetul îmi dispare instantaneu și mă albesc la fața.
Anais: Hei, ești bine? Întreabă punându-și mana pe umărul meu încercând să-mi capteze atenția, insa eu eram prea șocată de imaginea ce se contura în fața ochilor mei.
