Elizabetta

**Nasterea**

Povestea noastra incepe in anul 1600 in Franta...
Franta, mereu eleganta si misterioasa, iti devaluie secretele doar atunci cand te apropii de ea, te indragostesti de frumusetea oraselor, de finetea cladirilor, de arta lor si de gingasia. Franta este frumusetea intruchipata, de aceea aici incepe povestea noastra.

Franta, in momentul pe care o sa vil povestesc, era impodobita, facand-o mai minunata decat pare. Cladirile erau pline de flori, aleeile pline de trandafiri roz si lumini, palatul regal, cel mai luminos, garzile regelui, imbracati in uniforma rosie, pe caii albi, dadeau banii celor saraci si ii ajutau, le ofereau adaposturi, luau animalele abandonate si le duceau intr-o cusca mare, amenajata frumos, cu iarba, pasari, flori, lumina, din sticla.

Cred ca va intrebati de ce atatea lucruri frumoase, pai regina Anastasia a ramas insarcinata. Lumea astepta venirea pe lume celui de-al doilea urmas al regelui. Cea mai curioasa si nerabdatoare era Sofia, fiica lor mai mare.
In varsta de trei ani, aceasta era destul de inteligenta ca sa inteleaga ce se intampla. Mereu cu degetul in gura intreaba:
-Mami!!! Cand vine?
-O sa vina, o sa vina! spune regina zambind.
Sofia era destul de inalta pentru varsta ei, avea un par ondulat, negru, niste ochii micuti si caprui, mereu purta o rochita roz, pentru ca zicea ea:
-Printesele poarta rochite roz, spunea ea mereu cu un zambet.

Regina, avea un par saten, ochii verzi ca iarba plina de roua diminetii, inalta, slaba si foarte frumoasa.
Era foarte fericita, era miloasa si buna cu cei calora li s-a intamplat un necaz, o nenorocire...

Regele Ludovic, inalt, cu ochii albastri, parul negru si un pic cam gras... doar un pic.
Era bucuros si dadea bani la greu oamenilor.

Sa lasam un pic Franta deoparte si sa ne uitam ce se intampla in regatul vecin:
Regele Henric, un om scund, gras, pe fata i se vedea o crestatura adanca, ii spune fiului sau, Andrew:
-Atacam Franta peste noua lunii, cand se naste ala.
-Da, tata! Ma ocup eu de pregatiri...
-Nu degeaba spunea raposata de maica-ta ca esti prea nerabdator, spune Henric plictisit. Vino sa iti arat planut strategic.

Au mers amandoi intr-o camera intunecoasa, luminata de doua lumanari, peretii erau visinii, pe jos era o gresie inchisa la culoare, niste perdele negre, si un geam micut:
-Cheama-l pe Frank! striga regele la un gardian, care imediat fugii mancand pamantul, si revenise cam in trei sau patru secunde. Gardienii erau antrenati, nu gluma!

-M-ati chemat! spune Frank.
Frank era capitanul garzilor regelui. Era urat, scund, cu fata arsa de soare, gras si niste ochii rosi. Era copia fidela a lui Henric, dar Frank era si mai oribil. Nu degeaba la pus ca capitan al garzilor sale, ca sa isi vada ,,fratele geaman".
-Da, te-am chemat. Iesi-ti afara, gardienilor! Acum! spune Henric urland.
Gardienii fugeau mancand pamantul.
-Atacam Franta peste noua luni, spune Andrew mandru.
-Da' ti-am zis eu sa spui?! urla regele la Andrew.
Fiul sau tremura de frica. Se astepta sa moara, cum a murit si sora sa si fratele sau.
Henric ia sabia si o intinde spre Andrew, cand intra o domnisoara. Cand o vede ii spune lui Andrew:
-Data viitoare o sa te omor.
Andrew rasufla usurat. Scapa-se de moarte.
-Buna Anna! spune el intorcandu-se spre domnisoara.

Aceasta era inalta, era bruneta, ochii ei erau albastri si era foarte frumoasa.
-Janette este in orasul Liòné. La tara...
-Mh... Mi-e dor de ea. Este fiica mea, ce vrei! N-am curaj sa ma pun contra fetelor.
-Bine dragul meu Henric! Ne vedem diseara.
Domnisoara a plecat. Aceasta era a nustiu cata sotie a lui, dar era cea mai frumoasa si singura ramasa in viata. Cealalta fiica a lui nu el a omorat-o, a fost rapita, apoi lasata in bataie de joc si omorata.
-Andrew a zis ca vrem sa atacam Franta peste noua luni...
-Eu zic sa impartim armata in doua: eu conduc 10 000 de soldati in vestul Parisului, alteta voastra regala 10 000 in est, iar Andrew si Jack iau 30 000, ne fac cale libera si se imparte in 15 000 cu 15 000. Andrew prin nord, iar Jack prin sud.
-Bun plan!
Si cei trei s-au despartit.

Peste 9 luni

Regina a nascut o fata sanatoasa si frumoasa, de soarele se uita cu invidie la ea.
Ludovic si Anastasia se gandeau la ce nume sa-i puna:
-Anna? spune regele.
-Nu... Elizabetta?
-Este un nume perfect! In germana inseamna frumoasa, si ea chiar este.
Vine Sofia zambind:
-Ea este?
-Elizabetta, surioara ta! Sa ai grija de ea!
-Este asa micuta! exclama incantata Sofia. O sa fie si ea mare...
Atunci intra pe usa un soldat gafaind si spune:
-Razboiul a inceput!

Regina scoase un strigat, iar regele spuse nervos:
-Nenorocitii! O sa vada ei cu cine se pun!
-Trebuie sa le ascundem pe printese, ultima scapare a Frantei in caz de murim.
-S-o ducem pe Sofia in Anglia la sora ta!
-Si pe Eliza la fosta ta invatatoare langa palatul lordului Buckingam.
-Cat timp! spune regina cu lacrimibin ochii.
-Cincisprezece ani, spune regele trist.
-De ce atatia ani? intreaba regina.
-Niciodata sa ai incredere in dusmani, iar este greu sa-i spui unui copil mai mic ca defapt este o printesa.
Sofia statea privind bebelusul, nici nu-i asculta pe parintii ei. Regina se intoarce spre Sofia:
-Sofia, trebuie sa pleci intr-o vacanta la verisorul tau! spune regina parand fericita.
-Ieiiii! Mergem la Edward?
-Doar tu mergi! spune regele.
-Bine! spune Sofia fericita.

Pregatirile de plecare au fost terminate, iar parintii, cu lacrmi in ochi, si-au luat ramasbun de la copii lor.

O sa incerc sa le fac mai lungi
:))))