Elizabetta

**Balul**

Scuze ca n-am mai publicat :'( M-am ocupat de celelalte carti ale mele. Scuze :(

Razele soarelui intrau sfioase, luminand camera, putin rusinate, dar luminau. Pasarile veneau la geam si imi cantau una din miile de serenade, de tristete, de dragoste, de bucurie, de teama. Frunzele copacului din fata geamului, dansa in adierea, nu pot sa spun sfioasa, retrasa a vantului. Era ca o melodie, cantata cu sensibilitate, iar dansatori erau frunzele cele verzi.

Ma scol si privesc camera. Mi s parea totul roz, ma refer ca ma simteam intr-o viata roz, doar cand ma gandeam.

-Kety!!!! strig eu emotionata.

Da' puturoasa dormea. Nici nu m-a auzit, si am intrat la ea in camera. Ca sa fiu sincera, camera era groaznica. Haine, mancare, lucruri aruncate aiurea pe jos:

-Hanibal ante portas!!!! strig eu razand aiurea.
Kety a sarit din pat, speriata.
-M-m-ma...
-Fa-ti curat in camera! strig eu pe un ton poruncitor, incercand sa par serioasa, dar ma pufnea rasul.
-D-doriti de m-m-mancare? intreaba ea balbaindu-se.
-Mai intai iti faci curat. Ma duc singura.

         Cobor linistita si amuzata la masa. Sala de mese avea o masa mare, multe scaune, un candelavru urias, crem deschis, cu ferestre frumos pictate.
           -Ce mancam? intreb eu oarba de foame.
          -Nu stiu... cred ca porc..., spune mama.
          -Aham... Bine..., spun eu imaginandu-mi o ceafa de porc in fata mea.
         
            Mananc repede, ceafa de purcelus, si ma duc in camera lui Kety:
           -Uite asa arata o camera adevarata! Cand am vazut-o nici n-am observat ca este lila...
           -Printesa, sa va arat rochile, spun Kety iesind din camera. Asteapta.
         
           Eu astept, astept, o ora, o ora si un sfert, o ora si jumatate...
          -Scuze ca am intarziat..., incepu Kety cu zeci de rochi in mana.
        -Mhm... Bine, spun eu nesigura.
        -Alege din acestea...
      
        Nici n-a terminat de spus, ca D'Artagnan intra pe usa agitat, su cel putin asa mi s-a parut mie:
         -Printesa.... Va asteapta cimeva... Pe nume Melody, spune el calm.
       
         Doamne!!!! Mel, aici! Dar cum a intrat? Of, daca o sa afle tata? Bine, nu afla.

     - Cheam-o acum pe Melody, spun eu sarind aiurea.
     
         Aia e prietena ei.... Hm... Lasa, tin secret. De ce eu mereu? gandeste capitanul.
      
          Astept, sapte secunde, si intra Mel!!!
         -Mel!!! si i-am sarit in brate.
        -Eliza!!! spune ea sarindu-mi la randul ei in brate.
        -Mi-a fost dor de tine! spun eu zambind.
         -M-am speriat tare, spune ea si imi povesti ce s-a intamplat de cand am plecat.
         
          Am mai vorbit despre chestu neimportante, cand D'Artagnan ma anunta ca vine tata:
          -Ascunde-tio pe domnisoara in dulap, imi sopti el.
           -Mel, sa nu strigi, spun eu si am bagat-o in dulap.
          -Ce faci? Nu te-ai aranjat? intreaba tata surprins.
         -Mi-e lene, am spus eu, negasind altcevabde zis.
         -Bine... Nu uita ca la 8 incepe balul, si este 6. Ne vedem acolo!
          -Pa tati! spun eu calma.
          Tata a plecat, si eu merg si deschid dulapul:
         -Pshhh, tata a plecat, spun eu in soapta.
         -Bine, spune ea plina de sclipici.
         -Phh, eu credeam ca a vomat un unicorn pe tine. Phh, spun eu razand.
          -Eh, asta e viata! spune ea calma.
          -Hai, alege o rochie, spun eu aratand-ui teancul de rochi.
         -Hm, spune Mel atenta, o vreau pe asta albastra
        -Sigur! Eu o iau pe asta gri cu voaluri transparente, spun eu aratand spre rochia cu pricina. Si masca asta alba transparenta, si pantofii transparenti.
           -Bine, eu iau masca albastra si pantofi albi, spune ea proband rochia.
           -Bine, hai parul. Eu il las asa, ca merge. Si imi pun coronita asta transparenta, spun eu facand turul camerei.
            -Eu iau floricica albastra, spune Mel zambind.
           -Hai sa mergem. Tu mergi prima, eu vin peste 10 minute, spun eu uitandu-ma atenta in jur.
           -Bine. Pa! spune ea imbratisandu-ma.
          
           Dupa 10 minute de stat, de asteptat, am mers si eu. Sala de bal era mare, crem deschis. Doamnele si domnisoarele aveau rochi care mai de care mai frumoase, domni costume elegante...
            Jason a venit langa mine si m-a invitatla dans. D'Artagnan a invitat-o pe Mel.
             A inceput dansul. Toata lumea parea ca niste fluturi gratiosi care pluteau pe cer. Totul era asa frumos...
           
            Pe usa vine un soldat strigand:
            -Au venit germani!!!!
           -Mai exact? intreaba mama speriata.
           -O armata condusa de principesa Janette, ducesa Carly si regele Henric...
          -Scoateti-va sabile, Eliza, tu te lupti cu Janette; domnisoara Buckingam cu Carly, iar domnisorul cu Andrew, spune tata.
         -"domnisorul", radeam eu cu Mel ca proastele.
         -Eh... Hai si luptati! spune Jason rusinat.
         
           Am inceput sa ne luptam. Eram ca niste prosti. Toti, eram...
          -Ptiu, Janette. Sa nu te deochi, spun eu razand ca idioata.
          -Aham, spune ea profitand de ocazie, m-a lovit cu sabia in umar.
         -Aham acum! strigam eu.
         Si am inceput sa ne batem: eu am lovito la mana, ea la umar.
          -Cine e printesa acum? spun eu dandui cu sabia in coasta, iar ea m-a mai lovit odata in umar.
           -O-o sa-mi p-p-platesti, El..., n-a terminat de vorbit ca muri.
         -Cand? spun eu razand. Ce faci Mel? Te ajut?
        -Da! striga ea incercand sa o loveasca in inima pe Carly.
        Merg spre Carly si ii dau una in spate, si moare.
        -Asta-i meserie, Mel! Hai sa vedem ce face "domnisorul", spun eu razand.
          -Bine, spune ea uitandu-se cu lacrimi in ochi la rochita ei albastra.
         -Jason, lasa-ma pe mine, voi nu stiti meserie, spun eu mandra.
           -Hai sa te vad, spune el nesigur.
         
         Merg spre Andrew, si ii dau un pumn in gura, dupa aceea ma pregatesc sa ii infig sabia in inima, cand acesta ma ia prin surprindere si ma loveste la plaman. Nervoasa, ii dau cu sabia in ochi, dupa aceea in inima:
           -Asta-i meserie! spun eu mandra.
          -Esti bine? intreaba ei in acelasi timp.
         -Mhm..., si am cazut pe jos intr-o balta de sange. Tot ce vedeam era rosu, dar am inchis ochi.

Jason:

        -Cheama medicul! strig eu la Mel.
         -Nu vezi ca aia se bat! Ce vrei! striga ea revoltata.
         -Nu vezi ca e intr-o balta de sange? Si tu astepti sa ti se puna covorul rosu..., strig eu revoltat.
         -Si nu sunt medici, ma intrerupe ea. Sunt 3 medici, iar ei sunt ocupati.
         -Ce facem? strig eu nervos.
        -Ia asta si bandajaza-i ranile, spune ea scotand bandaje din rochie.
           -Cum..., spun eu uimit.
          -Mini trusa de prin ajutor. Acum hai, panseaza-i ranile, spune ea nervoasa.
           -Uh... A lovit-o in umar... Si-n plaman... Si-n coasta! Tare fata, n-am ce sa zic...
          -Dumnezeule! Ce dracu' are printesa?! striga D'Artagnan.
        -Nenorociti..., incepu Mel.
        -Sa chem doctorul, spune el.
        -Bine, da' repede, spun eu.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

CF? XDD