Șoapte de Ieri

Capitolul 10: Șoaptele de ieri

Soarele apunea încet deasupra orașului River's End, aruncând o lumină aurie peste străzile pietruite și casele acoperite cu iederă. Într-un colț liniștit al orașului, într-o cameră de la etajul pensiunii care a fost odată locul unde Lucas și Emily și-au petrecut momentele cele mai fericite, acum se aflau două persoane în vârstă, dar încă pline de căldură și dragoste.

Lucas, cu părul cărunt și cu fața brăzdată de riduri, stătea lângă fereastra largă, privind cum lumina soarelui se reflecta în oceanul din depărtare. În mâinile sale tremurătoare, ținea un jurnal vechi, despre care părea că are o valoare sentimentală imensă. Emily, acum și ea cu părul cărunt și ochi care străluceau încă cu aceeași căldură din tinerețe, stătea pe pat, înfășurată într-o pătură groasă, dar cu privirea concentrată asupra lui Lucas.

„Mi-aduc aminte de acea vară ca și cum ar fi fost ieri," a spus Lucas, cu vocea tremurândă. „Cuvintele acestea, scrise cu atâta emoție, par să fie tot ce am rămas."

Emily l-a privit cu ochii săi blânzi. „Știu că nu mai am mult timp. Dar mă bucur că le-ai găsit."

Lucas a zâmbit, dar ochii lui erau plini de tristețe. „Și eu mă bucur că le-am găsit. Acestea sunt dovezi ale unei iubiri care nu a fost niciodată uitată."

A deschis jurnalul și a început să citească cu voce tare, iar cuvintele sale păreau să umple camera cu un aer nostalgic și melancolic.

„Când am întâlnit-o pe Emily prima dată, am știut că ceva special se întâmpla. A fost ca și cum totul în jurul meu s-a oprit și am fost doar eu și ea, într-o lume care părea că ne aparține."

Emily a închis ochii, ascultând vocea lui Lucas și lăsând amintirile să o copleșească. „Mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire ca și cum ar fi fost ieri. Mă simțeam ca și cum aș fi întâlnit jumătatea mea."

„Eu te-am văzut în acea librărie și am știut că viața mea nu va mai fi niciodată la fel," a spus Lucas. „Îți amintești cum am vorbit despre poezie și despre visele noastre?"

Emily a zâmbit, aducându-și aminte cu nostalgie. „Da, și cum mi-ai spus că visele ne fac să înaintăm. A fost un moment care mi-a rămas întipărit în inimă."

Lucas a continuat să citească din jurnal, descriind momentele în care dragostea lor a fost pusă la încercare și cum, în ciuda obstacolelor, au reușit să-și păstreze legătura. „Îmi amintesc cum ne-am despărțit și cum am încercat să ne menținem promisiunile, chiar și atunci când părea imposibil."

Emily l-a întrerupt cu o voce slabă, dar plină de emoție. „Știu că au fost momente dificile, dar știu și că niciodată nu am renunțat unul la altul. Chiar și atunci când ne-am aflat pe căi separate, dragostea noastră a fost întotdeauna acolo."

„Așa este," a spus Lucas, cu ochii înlăcrimați. „Am suferit amândoi, dar am învățat să apreciem și mai mult fiecare clipă pe care am avut-o împreună."

Emily a luat jurnalul din mâinile lui Lucas și a început să răsfoiască paginile, lăsându-se captivată de amintirile scrise acolo. „Uite, aici scrii despre acea întâlnire întâmplătoare în orașul nostru natal, când ne-am regăsit după atât de mulți ani."

„Da, și am descoperit atunci cât de mult ne lipsește unul altuia," a spus Lucas. „Dar, chiar și în acele momente dificile, am învățat să ne iubim și mai mult."

Emily a lăsat jurnalul deoparte și s-a întors spre Lucas, cu ochii plini de dragoste. „Chiar și acum, în fața timpului care trece, simt că dragostea noastră este la fel de puternică. Nu am regrete, doar amintiri prețioase."

Lucas a luat mâna lui Emily în a lui, simțind căldura și tandrețea ei. „Nici eu nu am regrete. Îți mulțumesc pentru fiecare moment, pentru fiecare zâmbet și pentru fiecare clipă pe care am petrecut-o împreună."

Emily a zâmbit, dar cuvintele ei erau mai puțin clare decât înainte. „Îți mulțumesc și ție, Lucas. Dragostea noastră a fost cea mai frumoasă parte a vieții mele."

Tăcerea a căzut între ei, dar era o tăcere plină de înțelegere și de iubire profundă. Lucas și Emily și-au păstrat privirile îndreptate unul către celălalt, simțind că nu aveau nevoie de cuvinte pentru a-și exprima sentimentele. Întreaga lor viață fusese o călătorie împreună, plină de bucurii și de încercări, dar în acel moment, totul părea să se reducă la esența iubirii lor.

Într-un final, Emily a spus cu vocea ei tremurândă, dar încă plină de afecțiune: „Chiar și în această stare, când amintirile devin mai slabe, știu că iubirea noastră va trăi în continuare, în fiecare pagină a acestui jurnal și în fiecare colț al inimii noastre."

Lucas a strâns mâna ei și a murmurat: „Îmi voi aminti întotdeauna de tine, Emily. Chiar și atunci când nu voi mai fi aici, iubirea noastră va fi mereu vie."

Emily a închis ochii pentru câteva momente, simțind o pace profundă. „Te iubesc, Lucas," a spus ea, înainte de a adormi într-un somn lin.

Lucas a rămas lângă ea, ținându-i mâna cu dragoste. Știa că, în ciuda timpului care trecea și a amintirilor care începeau să se estompeze, iubirea lor rămânea puternică și nemuritoare. Lumina soarelui se stinge încet, iar seara se așeza peste River's End, dar în cameră, dragostea dintre Lucas și Emily continua să strălucească, asemenea unui far călăuzitor.

În acea noapte, în timp ce își petrecea ultimele clipe alături de femeia pe care o iubise toată viața, Lucas știa că aveau un legământ etern, un legământ ce transcende moartea. Și astfel, dragostea lor a rămas, o „șoaptă a ieriului", păstrată pentru totdeauna în paginile unui jurnal și în amintirile lor nemuritoare.