Șoapte de Ieri

Capitolul 2: O dragoste ca nicio alta

Vara se instalase complet în River's End, iar soarele strălucea puternic pe cerul de un albastru imaculat. Timpul părea să curgă lent în orașul mic de coastă, dar pentru Lucas, fiecare zi părea să treacă prea repede. Întâlnirea cu Emily îl lăsase cu o senzație profundă de dorință și curiozitate. De fiecare dată când gândurile lui zburau spre ea, simțea un fior cald care îi străbătea corpul, un amestec de emoție și nerăbdare.

Într-o dimineață, Lucas lucra în grădina pensiunii, tăind trandafirii care se cățărau pe gardul din lemn alb. Fiecare floare părea să reflecte frumusețea și delicatețea lui Emily, iar gândurile lui zburau la ea din nou. Se întreba dacă o va revedea, dacă conversațiile lor vor continua. În timp ce își ridica foarfeca, simți o prezență familiară în spatele lui.

„Îmi place cum îți lucrezi grădina," spuse Emily, apărând din spatele gardului. Purta o rochie albă vaporoasă, cu margini brodate, care se legăna ușor în adierea vântului.

Lucas tresări ușor, surprins și încântat de prezența ei. „Nu mă așteptam să te văd aici," spuse el, zâmbind.

„M-am gândit că aș putea să-ți mai țin companie," răspunse Emily, intrând în grădină. „Și poate să aflu mai multe despre acest visător pe care l-am întâlnit în librărie."

Lucas își lăsă uneltele deoparte și se apropie de ea. „Aș fi bucuros să-ți împărtășesc gândurile mele, dar numai dacă și tu îmi spui mai multe despre tine."

Emily râse încet. „Întotdeauna ai fost așa de curios?"

„Numai când ceva sau cineva mă fascinează," spuse Lucas, privind-o intens.

Emily evită privirea lui, făcând câțiva pași printre florile colorate. „Sunt multe lucruri despre mine care poate nu sunt la fel de interesante precum îți imaginezi."

„Lasa-mă să decid eu asta," spuse Lucas, urmând-o.

Emily se opri în dreptul unui trandafir roz, admirându-i petalele catifelate. „Bine," zise ea, după o scurtă tăcere. „Am crescut aici, în River's End, dar m-am simțit mereu ca un pește într-o plasă. Familia mea este foarte strictă, mai ales tatăl meu. El... el crede că știe ce este cel mai bine pentru mine, dar uneori mă simt sufocată."

„Și ce ar fi cel mai bine pentru tine, după părerea lui?" întrebă Lucas, apropiindu-se și el de trandafirul roz.

„O căsătorie bună, o viață confortabilă, să fiu o soție și o mamă perfectă," spuse Emily cu o urmă de amărăciune în glas. „Dar nu asta îmi doresc eu. Visez să călătoresc, să cunosc lumea dincolo de aceste străzi prăfuite și reguli stricte."

Lucas se uită la ea cu empatie. „Te înțeleg. Și eu am simțit întotdeauna că există mai mult în viață decât ce mi s-a oferit. De aceea vreau să devin scriitor. Vreau să creez lumi noi, să explorez ce înseamnă să fii om."

Emily se întoarse spre el, surprinsă. „Este exact ce simt și eu. Cred că, de aceea, m-ai intrigat atât de mult de la început."

Lucas simți o legătură profundă cu Emily, o conexiune care părea să fie mai mult decât simpla atracție. Era ca și cum sufletele lor ar fi fost făcute să se întâlnească, să împărtășească vise și dorințe similare.

„Poate că, în felul nostru, ne putem ajuta reciproc să ne găsim drumul," spuse el cu blândețe.

„Poate," răspunse Emily, dar vocea ei părea nesigură. „Dar nu este atât de simplu. Tatăl meu... el nu ar înțelege niciodată. El vrea să mă căsătoresc cu William, un bărbat pe care îl cunoaște de ani de zile. El este... bine, el este ceea ce familia mea consideră potrivit."

Lucas simți un fior de gelozie la gândul că Emily ar putea fi alături de altcineva, dar încercă să-și ascundă emoțiile. „Și tu ce simți pentru el?"

Emily privi în pământ, jucându-se cu o petală de trandafir. „Nu simt nimic. William este... amabil, respectuos, dar nu mă face să simt că trăiesc. Nu-mi dă acea senzație de fior, acea scânteie care aprinde sufletul."

„Poate că nu ai întâlnit încă persoana care să îți aprindă acea scânteie," spuse Lucas încet, simțind că tensiunea dintre ei crește.

Emily ridică privirea și îl privi direct în ochi. „Poate că am întâlnit-o," zise ea cu o sinceritate care îl luă pe Lucas prin surprindere.

Un moment de tăcere se așternu între ei, un moment în care totul părea să capete sens. Lucas simți un impuls puternic să o atingă, să îi simtă mâna în a lui, dar se abținu. Nu voia să o sperie, nu voia să grăbească lucrurile.

„Vrei să ieșim la o plimbare?" întrebă el, simțind nevoia să spargă tensiunea.

„Mi-ar plăcea asta," răspunse Emily, zâmbind ușor.

Au ieșit din grădină și au început să meargă încet pe aleile umbrite ale orașului. Soarele strălucea printre frunzele copacilor, creând jocuri de lumină și umbră pe fața lor. River's End era liniștit, cu doar câțiva locuitori care se plimbau sau stăteau la taclale pe bănci.

„E atât de frumos aici," spuse Emily, privind în jur. „Dar, uneori, frumusețea asta mă face să mă simt captivă."

„Poate pentru că știi că există o lume întreagă de explorat dincolo de acest loc," zise Lucas. „Poate că ai nevoie să te îndepărtezi de aici ca să apreciezi cu adevărat ce ai."

Emily se opri și se întoarse spre el. „Ai dreptate, Lucas. Dar nu știu cum să o fac. Nu știu de unde să încep."

„Poate că nu trebuie să faci nimic drastic," spuse Lucas. „Poate că doar să începi cu lucruri mici. Să găsești bucurie în momentul prezent, să te deschizi către noi experiențe, să fii sinceră cu tine însăți."

Emily îl privi adânc în ochi și zâmbi. „Îmi place cum gândești. Ești atât de diferit de oricine altcineva pe care l-am cunoscut."

„Poate pentru că nu sunt de aici," spuse Lucas, râzând ușor.

„Poate," răspunse Emily, zâmbind și ea. „Dar asta nu înseamnă că nu ai putea deveni parte din acest loc."

„Poate că nu vreau să aparțin unui loc," spuse Lucas. „Poate că vreau să aparțin unei persoane."

Emily simți cum inima îi bate mai tare la cuvintele lui. Era clar că între ei se dezvoltase ceva profund, o atracție care depășea simplele cuvinte.

„Lucas..." începu ea, dar nu știa cum să continue.

El se apropie de ea, simțind că acesta era momentul. „Emily, știu că ne cunoaștem doar de puțin timp, dar simt ceva special între noi. Nu vreau să pun presiune pe tine, dar vreau să știi că sunt aici. Orice ar fi, orice vei alege, eu sunt aici pentru tine."

Emily simți o căldură în piept la cuvintele lui. Erau sincere, fără pretenții sau așteptări, și asta îi plăcea cel mai mult la el. „Lucas, nu știu ce ne rezervă viitorul, dar apreciez foarte mult că ești aici."

„Și eu apreciez că ai ales să fii alături de mine," zise Lucas, luându-i ușor mâna. „Hai să ne bucurăm de acest moment și să vedem unde ne duce."

Au continuat să se plimbe, vorbind despre visele și temerile lor, descoperind lucruri noi unul despre celălalt. În acea zi, în River's End, sub soarele de vară, Lucas și Emily au început să construiască o legătură care promitea să le schimbe viețile pentru totdeauna.

În timp ce se îndreptau spre pensiune, fiecare pas părea să adâncească legătura lor. Lucas și-a dat seama că întâlnirea cu Emily nu era doar o întâmplare, ci un moment decisiv care avea să le modeleze destinul. Pe de altă parte, Emily începea să simtă că, poate, era pregătită să își asculte inima și să urmeze drumul pe care Lucas îl deschisese pentru ea.