Bun, deci ăsta este next-ul, așa că sper să vă placă. Bye
La laboratorul de biologie, apropo asta este materia mea preferată dacă nu am apucat să vă zic, a trebuit să mă prezint profesoarei ca mai apoi aceasta să îmi pună o mulțime de întrebări pentru a-mi vedea nivelul de pregătire. Dupa ce a terminat a zis uimită:
-Minunat, mai avem un geniu la biologie! Nick, treci lângă Helen, voi doi sunteți mândria clasei.
-Mulțumim, am spus eu si Helen, la unison.
După aceasta, profesoara a început să predea, iar eu încercam să fiu atent, chiar dacă știam că nu voi sta prea mult pe aici.
-Nu știam că te pricepi la biologie, mi-a zis Helen.
-Nu știi multe despre mine, dar da, mă descurc destul de bine.
-Bravo, mai ai altceva la care ești bun?
-Multumesc; da, la sport și desen.
-Super, ești impresionant.
-Mulțumesc...cred. Și tu la fel.
Apoi am revenit la ora, așteptând să se termine. După oră, am plecat spre clasă, iar pe drum, Helen a zis că vine cu mine. În clasă, aceleași priviri, toți se uitau cu dispreț la mine, dar cum v-am zis, sunt obișnuit cu astfel de priviri. Însă, nu m-aș fi așteptat la așa ceva, Helen a observat acele priviri și reacția mea, ceea ce m-a șocat puțin, deoarece fusese prima persoană care a făcut asta. Oricum, nu am dat prea mare importanță, mi-am băgat căștile în urechi și am început să ascult Skillet - Monster și am pus capul pe mâini pentru a nu-i mai vedea pe cei din jur. Aparent, Helen a început să se ia de cei din clasă care m-a priveau...hmm..cum mă priveau de obicei...
-Ce va făcut? De ce vă uitați așa la el? Nu vedeți că suferă din cauza voastră...?
-Și..? Nu face parte dintre noi, așa cum a venit poate să și plece, nu îl ține nimeni aici.
-Dar voi nu îl cunoașteți..nu știți cum este cu adevărat..Acordații măcar o șansă, veți vedea că o să vă câștige încrederea, exact ca la mine.
-Bine, dar dacă face și cea mai mică greșeală, va trebui să dispară.
-Mulțumesc, nu va face nicio greșeală, îl voi ajuta eu.
-Îți cam place tipul, nu ? intreaba una din colege.
-Vorbim mai tarziu despre asta, acum haide că începe ora.
După cele zise de Helen, aceasta a venit lângă mine în bancă, iar ora a început. Eu încă aveam căștile în urechi și nu eram atent mai deloc, doar aveam tehnologie, cine e atent la ora asta?. În timpul orei, Helen s-a mai uitat de câteva ori la mine și la telefon pentru a vedea ce ascult, iar un lucru care m-a lasat mască a fost faptul că a început să asculte și ea, exact melodiile pe care le ascultam și eu și parea că îi plac. Se pare că a ales și o melodie favorită, Ashes Remain - Right Here. Dar cum nimic nu e frumos, Kyuuby a început să se forțeze în mine și am fost nevoit să intru iar într-o stare de pauza pentru a vedea ce are de data asta.
-Ce ai pățit acum, Kyuuby ?
-Cum poți fi așa liniștit în jurul acestor oameni care nu te suportă? Lasă-i pe mâna mea și nu te vor mai răni niciodată.
-NU, am mai vorbit, nu îmi pasă cât va trebui să sufăr în SINGURĂTATE, dar nu le voi face niciodată rău celor din jur!
-Cum zici tu, oricum, este totuși o persoana care îmi place...
-Ce?! Ție îți place de vreo persoană din jurul meu ?!
-Da, nu sunt o ființa fără inimă, cum mă crezi tu!
-Nu am zis niciodată asta, dar în fine...cine este acea persoană ?
-Helen.. Fata asta este specială, văd că a vazut prin aparențe și te va descoperi cât de curând și la fel și pe mine..și știi ce se va întampla dacă află de mine.
-Nu, nu o voi lăsa să afle nimic despre tine. Dacă va afla va trebui să o omor și asta înseamnă să mai pierd pe cineva și să schimb iarăși orașul. Ea este specială, nu va păți nimic, părinților mei nu le-ar fi convenit asta, deci nici mie.
-Bine atunci, așa să fie. Și in plus, să nu uiți de viitoarea noastră luptă. Nu uita că războiul se apropie.
-Știu prea bine asta și crede-mă că nu voi uita asta și îi voi salva pe toți!
-Ești prea naiv, crezi că poți să aperi pe toată lumea când ești așa slab? Crezi că poți lupta împotriva lui Juubi, când nici măcar cu mine nu ai șanse să te lupți?
-Vom vedea noi asta, acum nu pot vorbi...Pe data viitoare.
În timp ce eu vorbeam cu Kyuubi, simt cum cineva mă atinge. Era Helen și părea îngrijorată.
-Hei, te simți bine Nick ?
-Da, sunt bine.
-Sigur nu ai pățit nimic?
-Sunt bine, eram doar puțin îngândurat.
-Ok. Apropo, ce ai zice ca weekend-ul ăsta să ieșim în oraș?
-Vrei să ieși cu mine? Mai bine nu, nu vreau să fii tratată și tu diferit după, pentru că umblii cu un monstru.
-TACI! Nu ești un monstru, m-ai ajutat cu acel tip, îți sunt datoare așa că vom ieși ca să te răsplătesc.
-Ok, spun eu cu capul în pământ. Când vrei să ne întâlnim?
-Ce ai zice de vineri seară?
-Ok,atunci vineri să fie, am spus oarecum entuziasmat.
Nu știu la ce îmi este capul; nu ar fi trebuit să fi acceptat invitația, nu sunt pe bune cu Kyuubi plus că razboiul bate la ușă. Nu vreau ca și de data asta cei importanți mie să pățească ceva, dar va fi diferit acum, îi voi proteja cu prețul vieții. Ora a continuat și la fel și celelalte ore. La sfârșitul orelor Helen a dorit să meargă cu mine spre casă, pentru a vedea unde stă și pentru a vedea și ea unde stau. Aparent stăm la două case distanță. Avea o casa foarte frumoasa, nici prea mare, nici prea mică. În curtea din față avea flori, iar sub un pom avea un leagan. Cand am văzut acel leagăn mi-am adus aminte de familia mea, iar asta m-a întristat, dar am încercat să ascund asta pentru a nu vedea și Helen. Însă încercarea mea a dat greș, aceasta observându-mi privirea, dar întelegând că este ceva despre care nu vreau să vorbesc, nu a zis nimic. Dupa ce am lăsat-o acasa la ea, am plecat si eu spre casă. Totuși nu voiam să merg acasă, pentru că nu mă aștepta nimeni, așa că am hotărât să mă mai plimb puțin.
