Karina, o eleva in clasa a X-a C, se intalneste cu Amanda, in timpul cantonamentului de vara.
Oare ce se va intampla intre ele? Vor ramane prietene sau va fi ceva mai mult?
Totul a inceput in vara lui 2024, in timpul cantonamentului de tenis, la Lepsa.
Am ajuns in camera de hotel bine dispusa. Dormisem destul in autocar, si ne intelegeam bine cu noua noastra colega de camera, Ionigga. Ionigga era o fata de treaba, destul de timida, dar draguta indiferent. Mi am ales patul si m am trantit repede in el, dar nu inainte ca Deea sa urle la mine ca m am pus pe Amanda.
"Amanda? Cine-i coaie Amanda?" o intreb eu pe Andreea, care intre timp s a apropiat de patul meu. M a tras de brat in sus. Cand m am intors am vazut cea mai frumoasa femeie ever. Nu aveam cuvinte. Era.... era superba...... nu stiu cum sa o descriu, pot doar sa va arat poza asta cu ea, pe care i am facut o cand nu se uita.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"H-hey... esti bine?" o intreb eu, vocea mea tremurand."Da, sunt ok" imi raspunde, pana si vocea ei era dumnezeiasca, zici ca era un barbat de 40 de ani care tragea cocaina pe nas.... tot ce mi am dorit in viata era in aceasta femeie.... II intind mana mea, si mi o apuca. "Doamne.... ce mana fina are" imi spun eu in gand. "mersi" imi raspunde ea cu o voce pitigaiata. "O-oh.. am zis cu voce tare...?" zic eu, pe fata mea se afla un smirk."Da.... dar nu este nimic" imi zambeste. "Cum te cheama?" "Ma numesc Karina, dar you can call me yours" ii zic eu, facandu i cu ochiul."hehe" raspunde ea, rosie in obraji
Restul cantonamentului a fost un vis. Amanda... era.... pur si simplu minunata. M am distrat de minune cu ea. Ieseam afara pe balcon si vorbeam pana la rasarit, sau pana tipa Stefania la mine sa imi iau pastilele sau ceva( nush la ce se refera bro???).
Zilele au trecut repede, iar sfarsitul cantonamentului se apropria. Nu voiam sa ma despart de ea, dar stiam ca era inevitabil. M am intors spre ea si i am spus"Esti o persoana minunata Amanda, sa nu uiti asta niciodata" ii spun eu cu lacrimi in ochi."Si tu esti superba Karina." imi spune ea, cu un zambet dulce pe fata ei minunata triunghiulara. M a luat in brate si mi a dat un sarut pe obraz, lasandu si mazgazul verde pe obrazul meu. M am urcat in cantonament si m am uitat in spate, unde ea imi facea cu mana, lacrimi in ochii ei mari si bulbucati
Credeam ca acolo ne va fi sfarsitul,ca nu o voi mai vedea in viata mea, dar nu asta a fost cazul......
