Capitolul unu
Lumea misterioasă
Apusul lasă ca seara să-şi reia tronul ciclic nesfârşit, rămăşiţele ultimei raze de soare fiind sfâşiate de săbiile întunecate ale serii. Războiul etern dintre zi şi noapte impresionează şi astăzi prin dansul culorilor rupte de realitate. Noaptea se aşterne încetul cu-ncetul învăluind totul din jurul ei cu o mantie neagră şi tăcută. Regina nopţii trimite molcom raze argintii ce luminează persisent: era lună plină.
Mă pregătesc de culcare căci mâine e zi de şcoală. După o zi dogoritoare de iunie în care am învăţat din greu, încerc să-mi recapăt puterile pentru o nouă zi. Mă îmbrac într-o cămaşă subţire de noapte şi mă acopăr cu un aşternut moale şi uşor răcoritor.
Încerc din greu să adorm, însă gândurile cotropitoare de peste zi îmi năvălesc violent mintea, împiedicându-mă să cad pradă somnului. Respir adânc, astfel uitând de toate problemele zilei şi brusc, adorm.
Mă trezesc brusc într-o altă lume. Ciudat. Până acum fiecare vis îl vedeam pe secvenţe înceţoşate. Acum însă, totul pare extrem de lucid. Prezenţa mea se lasă curios purtată de vânt spre a vedea de sus unde se află.
Wow! Totul este atât de splendid...lumina apăsătoare face ca fiecare lucru să capete un contur diferit. Lumea pe care o am în faţa ochilor pare să atârne în neant. Templul de cristal, unde membrii Consiliului Dreptății și maeștrii veghează pretutindeni asupra universului, aflat la mijlocul dimensiunii, anunţă prezenţa unui oraş de basm înconjurat de meleaguri elementale. În nord, Kande-sau, Tărâmul Apei, în sud, Sanctum-Tărâmul Norilor şi al Aerului, în vest, Senia-Tărâmul Focului-şi în est, Var'rhol- Tărâmul Verde al Pământului, îşi unesc puterile pentru a proteja întinderile cu iz medieval ale oraşului Koronna.
În scurt timp după ce mi-am creat cât de cât o imagine de ansamblu a noului loc, am revenit pe picioare. Ceea ce mă atrăgea în mod special era strălucirea turcoaz a Templului de Cristal, arhitectura specifică fiecărei rase folosită la diferite case si construcții, elementele naturii ce prindeau ca prin farmec viață; în fond, totul mă atrăgea la lumea aceea.
Pășesc cu încredere spre intrarea în acel templu. Urc scările pavate cu granit. Urmăresc uimită pereții de turcoază acvamarină si de alte pietre prețioase și semiprețioase, inscripțiile cu rune și cuvinte ciudate, desenele cu ființe nemaivăzute, obiectele frumos sculptate și talismanele pe care le întâlnesc la tot pasul. La un moment dat, aud voci ce mă cheamă neîncetat. Părea că se aud dinspre mijlocul templului. "Luna....Luna...", răsuna vocea urmată de ecou. "Tu ești...tu ești...ALEASA!!"
Tresar speriată. Scot un țipăt scurt și înăbușit, după care îmi șterg speriată broboanele de transpirație ce s-au prelins pe fruntea mea. Mă uit la ceas și observ dezamăgită că imediat se face ora 7, iar eu trebuie să-mi fac programul de dimineață pentru a zbughi-o la școală.
