Pe tărâmul necunoscut
-Ăăă?! exclamăm toți șase în cor.
-Jasmine, cum ai ajuns aici?, întreb eu cu vocea-mi tremurândă.
-Am văzut un portal în fața mea în timp ce citeam o revistă și am zis să intru. Până la urmă de la un timp, totul e ciudat...
Priveam în jur. Totul era ca în vis. Probabil toți se întrebau dacă acele lucruri erau reale. Desigur că da. Doar nu am murit toți brusc și eram în altă lume! Dar, totuși, au mai fost alți oameni pe aici? S-ar putea. Dar ceea ce contează cu adevărat: ne vom descurca oare în luptele ce vor urma? Asta rămâne de văzut, deși nu am fost aleși degeaba să fim cei Șase Gardieni ai Luminii...
-Kail, Kail, uite, creaturi ciudate peste tot!, sări din răsputeri băiatul energic. Uite un trol, un gnom, un orc, o zână...! Și un dragon! Și nu numai!
-Hei!, răcni fioros un orc. Ce căutați voi aici, mă rog? În Genesis? Mai rar niște oameni pe aici...las' că mă ocup eu de voi...
-Hal'cros! Prima impresie este cea mai importantă, fii gentil cu oaspeții noștrii! N-ai auzit vestea? Consiliul Dreptății a ales noii Gardieni ai Luminii! Spune-le bun venit, căci ei sunt aleșii!, grăi Zersa, creatura cu patru mâini.
-Preamăriți Gardieni, iertați-mi îndrăzneala de care am dat dovadă. Sunteți bine veniți aici!, se fâstâci din răsputeri orcul.
-Mulțumim, cred...dar voi cine sunteți?, întrebă Jasmine.
-Echipa Patrulatoare. Patrulăm zi și noapte prin Genesis, iar după aceea, dăm raportul la Palatul de Cristal.
-Sunteți și voi înzestrați cu puteri?, spuse Kail interesat.
-Păi, avem doar "înghețul" și niște cătușe de cristal anti-magie la îndemână, nimic altceva...bine, nu punem la socoteală puterea mușchilor, se laudă pe măsură Hal'cros.
-Sau puterile rasiale...adăugă modest Zersa. Eu de exemplu, pot să mut obiecte cu puterea minții.
-Și cine mai este în echipa voastră?
-O elfă pe nume Verona și un var'rholian pe nume Xen care poate controla puterile pământului.
-Bun. Eu sunt Kail, cele două fete sunt Luna și Jasmine, cel mic e Brandy, iar ceilalți doi sunt Lance si Liam. Încântați. Acum, ne puteți conduce la palat?
-Normal.
~Pe drum~
Tăcere absolută. Priveam tărâmurile cu o desăvârșită uimire amintindu-mi că sunt la fel ca cele întâlnite in vis. Exact la fel.
-Și...ne puteți prezenta locurile în drum spre templu?, am propus eu.
-Toate cele patru puncte cardinale din acest tărâm dispun de câte o substituție pe care le reprezintă. Nordul- Kande,sau Tărâmul Apei, sudul-Senia, sau Tărâmul Veșnic Înflăcărat,...
M-am pierdut în contemplare. Mediul înconjurător era atât de frumos, de diferit față de ce avem noi pe Terra, încât nu-mi venea a crede că e realitate. Ba sigur că era o realitate. O realitate trăită doar de noi. Un privilegiu.
Cerul care în sfârșit nu mai era albastru era...ca să fiu sinceră, nu pot distinge culoarea. Era o culoare pe care cu greu o puteai descrie...un albastru-violet combinat cu alte câteva din gama culorilor calde, parcă era un tablou: ca și cum un pictor le-ar fi legat între ele cu o pensulă si cu apă...cât vedeai cu ochii se întindea orașul Korrona, iar dincolo de ce vedeai, se aflau tărâmurile elementale legate printr-un straniu câmp electromagnetic invizibil...
Niciodată nu am mai văzut un oraș ale cărui construcții să difere în fucție de rasele existente din univers. Era un dans de arhitecturi: de la rasele nobile până la cele primitive și primordiale; un dans armonios de culori, nu amețitor, în care frumusețea învăluia și completa în aceeași măsură misterul.
Dragonii veghează asupra văzduhului. Dragoni de diferite culori și mărimi impresionează prin spectacolul lor aviatic. Focul și văpaia din vest emană o alură de rebeliune, energie și prezență de spirit. Apa din nord face un dans ritualic de parcă ar cere lumina enigmatică si binefăcătoare a lunii. Norii si luminile fac scenă pentru ființele înaripate din sud. Speciile de flori nemaiîntâlnite radiazã și învăluie întreg spațiul de miresme îmbătătoare.
