Inimi falite•minți rănite

Depression

5.06.2015
Împlinirea celor 14 ani din crunta mea viata. Ce îmi doream ? Un la multi ani de la cea mai importantă persoana din viata mea , de la băiatul pentru care mi-as fi dat viata , de la tipul pe care il iubeam. Cat de mult am mai așteptat acea zi.. Cred ca acesta a fost motivul pentru care a fost atat de groaznica. M-am trezit cu o mica speranța , am plecat la scoala alaturi de niște persoane extaorinare care au reușit sa ma faca fericita ..dar nu cum o făcea el. Dupa o zi ușoară la scoala , am continuat sa " petrec " afara. Cu câțiva prieteni importanți. Da. L-am văzut de n ori in acea seara. Si ce-a spus? Nimic. Ce am conștientizat ? Ca sunt un nimic. M-a rănit enorm de mult. Ora 22:00 . O rog pe o fata sa-i amintească cine s-a născut in acea zi.
- " Știi ca e ziua lu Lcc azi ? "
- " Nu-mi pasă a cui e ziua azi. A , ba da , îmi pasa ca e ziua lui *** (unul dintre prietenii lui ) . "
Imi fac rost de putin tupeu . Trebuia sa aflu daca are rost sa RENUNȚ sau daca mai am sanse sa continui.
- " Heii Emi . "
- " Salut . "
- " Știi că mă așteptăm macar la un " lma " de la tine , nu ? "
- " Nu . Lma. Na. "
- " Nu inteleg de ce faci asta , serios. Ai ceva personal cu mine si nu imi spui ? "
Seen. Am terminat-o . Am pus punct la tot din acel moment. Am plâns foarte mult in acea noapte. Prima noapte la 14 ani. Din acea zi am pus pana pe cel mai ușor drog si l-am folosit ceva timp. Aproximativ 2 luni in care am fost in depresie. Am trecut ușor peste , nu? Imi plac taieturile , tatuajele . Imi place sa-mi fac rau. M-am gândit de nenumărate ori cum ar fi sa mor si aștept de mult timp acea zi. Sau o asteptam..
Aveam nopți cand ma gândeam cum ar fi sa RENUNȚ la mine si sa ma omor atunci ? Dar nuu.. Am fost puternica si desteapta si am realizat ca nu merita , nici el nici nimeni.
Întrebați-mi prietenii de câte ori m-au auzit spunând ca :
- " Ori el , ori nimeni ! "
Tot timpul spun ca aici spun punct. Ca viata merge înainte si ca am lucruri mai importante de facut decât sa plang dupa el. Dar totuși, vezi cum ne inselem pe noi însine cu propriile noastre promisiuni? Da. Il revezi, si te bucuri. Si totuși speri ca Dumnezeu iti va da o a doua șansa. Dar nu. Dumnezeu n-a existat pentru tine niciodată. Mereu cand i-ai cerut ajutorul avea treaba in alta parte..
Stii momentul ala cand ai nevoie sa Vorbești cu cineva dar alegi sa scrii?
Îmi e atat de dor. Îmi e dor de el ,de ochii lui, de minciunile lui, de noi. Mi e dor de acea persoana care avea grija de zâmbetul meu. E greu sa treci peste atat de multe lucruri alături de amintiri . Toti spunem ca căutam pe cineva care sa ne iubească . Îmi pare mult prea rau ca am gasit deja aceasta persoana si ca deja am pierdut o . Cand am văzut ca totul se destramă, ca noi ne detasam reciproc am realizat ca odată cu el am pierdut tot. Era tot ce mai aveam. Începeam sa l iubesc prea mult, începeam sa ma atașez prea mult, începeam sa îmi doresc tot mult.
E ciudat cum persoana de care contai cândva a ajuns persoana care se preface ca nu te cunoaște . Simt ca acum ar trebui sa pun piciorul in prag in fata a orice si ca ar trebui sa RENUNȚ la absolut tot. Chiar si la mine! Nu mai rezist. Vreau sa mor si sa ma odihneac. Se sfarseste aici
totul? Deja-mi sunt numărate zilele? Ar trebui sa fiu puternica si sa continui... Dar chiar nu mai pot. a ajuns totul la limita. Ok? Eu ce ar trebui să fac acum? Să plâng în continuare fără să mă pot obișnui cu ideea că te-am pierdut? Trebuie sa uit. Dar nu vreau sa uit amintirile. Vreau sa te uit pe tine si cine credeam ca esti. Vreau sa ramân doar cu clipele frumoase. Viata e un poem in versuri, iar inima noastră bate pe ritmul rap-ului. Iubirea este sentimentul ce nu se poate descrie. De ce expresia verbala " te iubesc " a ajuns atat de frecventa in vocabularul inimii? Am uitat cu toții oare sentimentul de iubire? Cum începem sa ne atasam de o persoana fara sa vrem asta, iar abia dupa ce fapta este împlinită realizam adevarata fata a persoanei respective? De ce nu găsim mereu persoane de care avem cu adevărat nevoie si reușim sa i iubim pe cei ce nu ne merita?
Ramân împăcată cu gândul ca el a fost persoana pentru care mi-as fi dat viata, pentru care as fi renunțat la orice , el a fost persoana care însemna totul. Era o parte din mine, dar l-am pierdut iar eu am rămas Bucăți.
Cum reușesc sa fac asta : il vad. Iar cand il vad pe el, vad tot ce am trăit alături de el. Sa mi vad aproape toată viata intr un minut? Minutul infernului. L am iubit si il voi iubi mereu. Si nimeni altcineva nu i va putea lua locul. El a însemnat totul. Si va însemna mereu. Mereu va avea un loc aparte in bucata de suflet rămasă in mine dupa plecarea lui.
Viața a însemnat timp
•timpul a însemnat iubire
•iubirea am însemnat-o noi
...dar noi n-am însemnat nimic.
Și am uitat ce înseamnă depresie. Ma doare cand il vad si imi amintesc propriile cuvinte :
" Nu-l voi uita niciodata ! "
Dar deja încep sa-l uit. Si acum doar urăsc întrebarea :
- " Cum mai stai cu depresia ? "
În rest sunt total ok.