Our Sugar Daddy (boyxboy)

Vol 6 - Capitolul 5

Bună tuturor! 🌸🌸🌸🌸  Vă mulțumesc mult pentru voturi și pentru răbdare! Nu mai postez la fel de des, deoarece mă împart între trei domenii diferite: scrisul, arta și profesia de terapeut. Îmi propun să revizuiesc și primul volum din serie, pentru a-l publica atât în română, cât și în engleză.

Aș vrea să postez mai des, dar nu am atât de multă energie pe cât mi-aș dori. 🙈  Iar acum prefer să scriu capitole mai voluminoase, în care se desfășoară o scenă aproape integral. Acest stil îmi oferă mai mult timp de gândire și dedicare. Cu acest capitol, am ajuns la 70 de pagini.

Vă împărtășesc toate acestea ca să știți de ce am postat abia acum. Vă mulțumesc din nou pentru răbdare și vă îmbrățișez cu drag! Vă doresc lectură plăcută! 

Hmm, mă întrebam... toți cei 20+ cititori care ați rămas și citiți (poate sunteți mai mulți, dar eu vă văd doar pe cei care votați și vă mulțumesc pentru asta), m-ar bucura să-mi spuneți în comentarii numele personajului pe care abia așteptați să-l revedeți. Chiar sunt curioasă! Deși eu am deja evenimentele viitoare stabilite, dar... 😆❤️

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Din perspectiva lui Erik Sillverss

Urletele de durere și disperare ale lui Haru fuseseră atât de puternice, încât îmbrăcaseră cerul și atmosfera din jur. Aerul pe care-l respiram părea să dispună de niște difuzoare uriașe care împrăștiau acele ecouri în fiecare particulă a existenței din jur, cât și în centrul ființei mele, făcând-o să se cutremure înfricoșată. Mă simțeam ca și cum propriul meu suflet începea să se fisureze în mii de bucăți și să plângă, iar eu mă înecam în oceanul de durere și neliniște cu care mă învăluia precum o haină rece, de -145 de grade, având efectul de-a-mi împietri inima pentru o veșnicie.

Nu știam ce putere divină mă întărea în acel moment. Eram șocat de calmitatea pe care o afișam la exterior, în ciuda ravagiilor pe care le simțeam în interior. Spaima pe care o simțeam în acel moment ar fi putut băga în pământ pe oricine, însă hotărârea de a-l salva pe Haru mă ținea viu și conștient de situație.

Mulțumesc cerului că te iubesc atât de mult, încât să paralizeze frica în fața mea și nu invers. Fiindcă eu aș muri dacă s-ar întâmplă ceva cu tine...

Haosul pe care-l trăia fusese afișat prin fiecare por al ființei sale, dar imediat ce m-am lăsat în genunchi lângă el, s-a oprit brusc, ca și cum cineva i-ar fi scos bateriile de la spate împreună cu ființa care-l anima. Mi-am lăsat un braț să alunece iute pe sub subțioara sa stângă și i-am înconjurat delicat mijlocul, iar cu celălalt braț i-am înconjurat încet capul, observându-l cum se lăsa moale în brațele mele, ca și cum întregul trup i-ar fi rămas fără vlagă. Corpul său fragil și cald devenise mult mai ușor. Părea că voia să se scurgă în brațele mele și să se strecoare sub pielea mea, de parcă ar fi încercat, inconștient, să se contopească cu mine pentru a găsi un loc de refugiu.

— Haru...

Mă încruntam din ce în ce mai grav pe măsură ce-i analizam corpul subțire și delicat în lung și-n lat.

— La dracu!

Putere nenorocită!

Capul i-a căzut într-o parte pe brațul meu drept. Obrazul său fin mi-a făcut pielea să se înfioare de o agitație stranie. Îl simțeam cald, dar și rece în același timp. Șuvițele roz strălucitoare care i s-au revărsat peste chip și peste pielea mea, i-au dezvelit ochii mari. În acel moment am simțit cum inima mi s-a oprit în loc și respirația mi s-a tăiat, de parcă cineva ar fi secat planeta de oxigen dintr-o suflare. În secunda următoare mi-am simțit inima bătându-mi atât de haotic în piept, încât mă rugam cerului să nu fac un stop cardiac înainte să-l aduc înapoi la mine și să știu că era în siguranță.