Suntem morți cu toții

2.Capitolul 2

Profesoara respectiv diriginta clasei unde se afla Hannah întârzâiase jumate de oră însă când ajunse toți se pregătiră de oră.

(Înainte de ore)
Diriga: Bună dimineața domnule Lee! Vroiam să vă întreb dacă ați văzut-o pe eleva Kim Nayeon am fost informată de părinții ei că nu a ajuns acasă, colegi ei au spus că ultima oară a văzut-o curățând laboratorul dumneavoastră ?
Lee: Întradevăr ?
Diriga: Da, sa întâmplat să o vedeți ?
Lee: Nu.
Diriga: Ați plecat direct acasă ? Fără să vă mai opriți la laborator?
Lee: Da, fix asta am făcut.
Diriga:Mă scuzați atunci. Dintr-o dată un zgomot sa auzit din laborator.

Diriga: E cineva cu dumneavoastră?
Lee: Da, un hamster de cobai, mă pregătesc pentru un concurs.
Diriga: Succes atunci! Spuse și plecă

Domnul Lee Byeong-Chan intra în laborator grăbit luând o seringă și inzectând-o pe Nayeon care era legată de calorifer și gură fiind acoperită cu scoci.

Lee: Asta va întârzâia virusul, măcar până găsesc un antidot. Apoi acesta pleacă la ora să pentru a preda o nouă lecție.

Între timp în clasă lui Hannah totul mergea bine până cineva deschide ușa, era Nayeon. Avea ochii roșii capul spart și era plină de sânge. Face câțiva pași apoi cade inconștientă la pământ. Doamna dirigintă o lovește ușor peste față.

Diriga: Hey, Nayeon ce sa întâmplat, unde ai fost, ești bine ?
Nayeon: Am fost în laboratorul de științe. Răspunde sec
Diriga: Domnul Lee știa ?
Nayeon: Mă legat acolo..răspunde cu aceiași vlagă în glas

Doamna dirigintă se uită confuză.

Diriga: Nini, ai grijă de ei, eu mă duc cu Nayeon la asistenta școli. Cineva sa mă ajute!

Leehan o ia în spate pe Nayeon iar Hannah și Soen îl ajută ținândo mai bine pe fată.
Când ajunse aceștia o pun pe pat iar asistenta se repezi sa o consulte. Femeia îi luase temperatura văzând că e foarte scăzută. Nayeon începu să se zbată așa că toți o țineau în timp ce asistenta îi făcu o injecție. Soen se întoarce înapoi în clasă iar toți începu să o întrebe.

Woojin: Ce să întâmplat cum e ?
Soen: Încearcă să muște pe toată lumea,se comportă că o nebună.
Taesan: Are febră sau ceva de genul?
Soen: Da pare fierbinte chear dacă are temperatura scăzută. Și de asemenea are un miros foarte ciudat. Că al profesorului de știință, domnul Lee
Lili: Miros de otravă ?
Soen: Așa, corect. A și aspus că profesorul a injectat-o cu ceva.
Sara: Și nu ar trebui să cheme poliția ?
Soen: Nu știu, doamna dirigintă a spus că se va ocupa ea de asta.

Între timp salvarea care a fost contactată de doamna dirigintă a venit să o ia pe infectată ducând-o la spital. În timp ce Hannah se îndrepta spre clasă cu Leehan aceștia încep să vorbească.

Leehan: Ce vroiai să îmi spui de mai invitat pe terasă.
Hannah: A păii... Scoate din buzunar o plăcuță de la uniformă ce avea numele ei. Io dă băiatului.

Leehan: Ce vrei să spui?...Mă placi ?

Han ah dă din cap afirmativ.

Leehan: Dar nu îl plăceai pe Taesan?
Hannah: Nu e vorba de asta, eu cu Taesan suntem prieteni de mici iar părinții noștri se înțeleg bine.

Chear atunci apăru Taesan și obluă de mână îngrijorat pe Hannah.

Taesan: Cum ești? Nu te-a rănit nu ? Am auzit că e periculoasă și că a încercat să te muște.
Hannah: Sunt bine.

Spuse și plecară. Eu îi plăcea de Taesan și avea sentimente pentru el dar după acțiunile lui îi dădu de înțeles fetei că el nu simte la fel așa că se gândi să îl facă gelos de aia îi atrăgea atenția lui Leehan.

Între timp când domnul Lee Byeong-Chan se întoarse de la ore observă că Nayeon lipsește. În spatele lui se ivesc directorul și poliția, acesta a fost arestat creezând că a vrut să facă o crimă.

~ Toțo elevi eșiră în pauză. Asistenta încercă să ieie pastile deoarece a fost mușcată de Nayeon când îi făcuse injecția. Ea nu a vrut să spună crezând că dacă o va face va avea probleme. Mâinile îi începu să tremure iar ochi se întoși, aceasta observă schimbarea așa că își ia temperatura văzând că e la fel de scăzută ca a elevei. Începu că sângele să îi țâșnească pe nas și femeia se zbătea din ce în ce mai mult până când căzu la podea.

Majoritatea elevilor erau la cantină Leehan se plimba pe lângă Nini. Aceasta avea căștile în urechi și învăța. Fada după ce îl observă își scoate căștile.

Leehan: Ămm...mă gândeam, ce ar fi să ieșim la o întâlnire după ore ?
Nini: Sună bine, accept. Zâmbi .

Dintr-o dată mii de zombi veneau din toate părțile, se părea că asistența deja începu să atace. Mutanți năvăli pe coridorul unde se aflau cei doi. Ei au început să fugă. Grămada de zombi se îndreptau spre cantină unde erau restul elevilor împreună cu cele lalte verișoare Hannah și Soen.

Soen: Ar trebui să îi spui cea ce simți. Sau măcar să îl întrebi dacă el simte ceva pentru tine.
Hannah: Nu, nu vreau asta.
Soen: De ce nu, așa afli dacă ține la tine. Nu ai zis tu că nu te face să simți că te place.
Hannah: Am spus nu nu vreau să o fac

Atunci apare Taesan.

Soen: Hey, Taesan crezi că Hannah ar putea fi mai mult decât o prietenă pentru tine ?
Acesta se uită confuz
Taesan: Presupun, că da.
Soen se uită la Hannah
Soen: Vezi ți-am spus.
Băiatul se uită la Hannah
Taesan: Ce a fost asta ?
Hannah: Nu ai tu treabă.
Soen: Asta a fost o situație în care varta te-a ajutat. Spun mândră apoi pleacă lăsândui singuri pe cei doi.

Taesan: De ce a spus Soen așa ceva ?... Ai pariat.
Hannah: Nu...
Taesan: Deci ce a fost? Mă placi
Hannah:  Ția spus ea asta. Spune panicată iar Taesan o priveliște în ochi.
Taesan: Ce anume îți place la mine ?

Fata plecă rușinată băiatul stând pe loc. Când Hannah se lndreaptă spre ieșire mi de elevi fug înauntru. Zombi veneau și ei din urmă lor unul sărind asupra lui Hannah doborând-o la pământ.

Scuzați greșelile. 😘