Aventurile intergalactice ale Agathei.

6. Prezentarea

Luni:
Agata pov:
Azi este ziua de coșmar, o să aibă toți un infart miocardic. Sunt sigură. O nu, calm, voi fii calmă. Mă duc în sala de sport și fac niște mișcare. După o oră, Aquila îmi bate în geam.
—Este micul dejun, curând.
—Nu mi-e foame.
—Este din cauza prezentări?
—Da. Acel prădător al vostru, nu este nimic, cu ai noștri.
—Nu pot fii așa de răi.
—Ba, da. Poate fii.
—Sigur, nu se va întâmpla nimic.
—O să se întâmple Aquila, crede-mă!
—Tot trebuie să mănânci. Îți luăm niște ouă?
—Da, perfect.
Ies, mă duc în cameră, îmi fac o baie, și după merg la masă. Îmi mănânc ouăle liniștită. După mergem pe plajă. Toată lumea era acolo. Toate prezentările sunt puse. Cu specia lor. Krill, cu niște pești, micuți, și un ecosistem foarte simplu. Decinus, avea doar câteva alge marine și puținii pești. Aquila, însă, a avut speci întregi, și acel Aqil, ce creatură. Ce fac?Nu era nimic, ca de pe planeta mea. Sunt ultima. După câteva ore de prezentat.
—O să fie bine. spune Krill
—Dacă ai ști ce se plimbă în apă Krill, nu ai spune asta.
—Bine, Agata, să vedem ce speci au apele, de pe pământ.
Merg la locul de prezentare. Aranjez tot.
—Pământul are foarte mult speci acvatice. Și de plante, dar și de animale. Algele, de diferite culori ,și mărimi ,d-au ce-l mai mult oxigen. Pentru toate tipurile de vietăți.
Arăt câteva alge, de diferite culori, și mărimi.
—Cele roși, la căldură extremă, provoacă în apă, o culoarea roșie, pare a fi sânge.
Pun o imagine cu asta.
—Avem și plante, care atrag pești, și îi mâncă.
Te rog, să nu facă nimeni infart. Pun imaginea, toată lumea se dă puțin, înapoi, asta nu era așa de înfricoșător. Până acum este bine.
—Apele de pe planeta mea ,sunt de două tipuri, sărate și dulci. Când se întâlnesc, o să facă o zonă, nu se combină.
Arăt imaginea, unui erau surprinși.
—Următoarea categorie de viețuitoare ,sunt animale.
Erau calmi, prea calmi, de ce trebuia să omiți asta Cook, acum mă bucur, că nu te-a pus să prezinți restul. Of, Cook. Le prezint, pinguini, foci, pești, și caracatițe, acum știu că trebuie să le arăt rechinii ,și orca.
—Bun, acum urmează, prădători, acvatici, pentru ce-i care sunt mai sensibile, vă rog să vă puneți bine în scaune, și să nu leșinați. Nu sunt imagini drăguțe. În aces moment, veți vedea, pești pirania, stau în grup, și pot rupe oase cu dinți.
Le pun un film scurt, și încep țipetele. O vai, până acum nu a leșinat nimeni, este un semn bun, sunt destu de palizii uni. Krill rezista cât de cât, Aquila, a renunța să se uită, Decinus, era foarte palid. Krill încerc să-l susțină puțin. După ce se calmează puțin.
—Bun, continuăm, cu rechini, această specie are 3 rânduri de dinți. Și, pui se mănâncă între ei, înainte să se înască.
Le pun un film cu asta. Decinus a leșinat, nu a suportat, Krill, era foarte decolorat la fața. Aquila, își ascundea capul în Krill, poate alt prădător din partea de sus a lanțului trofic, putea să o protejeze, și mare parte din Actureni, aveau tendința să fugă în apă, dar le era frică să sară. După ce se linișteșc toți, din nou. Decinus sa trezit. O să întreb:
—Este o idee bună, să continui prezentarea asta? Nu cred că mai rezistă nimeni.
—Da, este necesar. spune profesorul care arată la fel de îngrozit ca restul.
Îmi d-au o palmă peste față, o vai. Până termin, sunt toți traumatizați.
—Bine,acum avem, țipari electrice, care pot electrocuta, un elefant, dacă există întrebări ,ce este, este un animale terestru, care cântărește, câteva tone.
Le pun un film, cum țiparul, și-a omorât prada
Krill, se ținea de scaun, în încercarea de a rămâne calm. Decinus, sa întors cu spatele, nu mai vrea să încerce. Aquila, mi-a luat harpon cu ea, nu știu de ce, dar îl ținea strâns la piept. Ca o protecție. Profesorul, era foarte palid, și a leșinat. Până la urmă a vine echipa medicală. Încercau să-i calmeze pe toți, mi-e îmi era foame, atâta sânge, mi-a provocat foame, așa că îmi scot niște pești micuți, și le mănânc. Până la urmă ,profesorul se trezește. Și spun:
—Oprește, nebunia asta.
—Dar nu am terminat, mai am orca, șerpi de mare, avem ceva care se numește ornitorinc, și pești preistorici, și crocodilii, și...
—Gata, gata. Nu mai vreau să aud nimic. Ai terminat. O să încerc să mă uit separat, peste prezentare. O lași la mine.
—Bine, așa fac, domnule profesor. Nu recomand să vă uitați noaptea.
Îmi i-au prezentarea. Și o las la profesor, mare parte erau ori leșinați, ori aveau un atac de panică. Merg la Aquila ,și îmi i-au harponul.
—Este periculoasă, arma asta, o țin eu mai bine.
—Este si....sigur.
—Da, suntem pe uscat, este în regulă.
—Cum ați evoluat în așa ceva? întreabă un Acturian
—Păi, am devenit, prădători supremei, din cauza asta.
Decinus își revenea, din al doilea leșin. Krill sa calmat, puțin, și Aquila, ea era ceva mai bine. Nu cred că Actureni, vor dormi în apă la noapte. Asta este sigur. Urma prânzul. Așa că mergem în cantină ,și luăm ceva. Îmi i-au "scoici sărate" care este o caracatiță, dar acum îmi amintesc, din asta au evoluat Actureni. O vai, mai bine nu-i spun ce este, de fapt. Este mai sigur. Mulți și-au luat supă. Cred că le era frică, să nu vomite, vor toți ceva ușor. Mănânc repede, acele tentacule, să nu observe nimeni, nu vreau să mă risc. După Aquila, îmi dă tubul de oxigen înapoi, era reparat. Ce bine, pot înota din nou sub apă. Deși cred că o să aștept câteva zile, acum pare o idee îngrozitoare. Imediat intră directorul liceului în cantină. Arată foarte palid.
—Bună copii, după ce am auzit cu prezentarea, am decis, că săptămâna asta, cum suntem înaintea programului, și după criza de azi, voi avea o mică pauză restul zilei să va recuperați cu toți și vom pune, gastronomia, pentru săptămâna asta teoria, și cele viitoare, vom găti. Azi, doar încercați să vă relaxați. Și odihniți-vă. După gastronomie, mergem la specii aeriene.
Pleacă, cu tot cu profesorii. Toți erau puțin mai calmi acum. Merg în cameră, atunci mă sună tata. Ce la apucat în ultimul timp? Răspund:
—Bună tată, sa întâmplat ceva?
—Nu,doar m-au anunțat, că săptămâna de gastronomie urmează, și trebuia în semestrul următor.
—Da, am avut o prezentare, de specii acvatice, de pe planeta noastră, și prădători. Vor toți o pauză scurtă.
—Este de înțeles. Îți voi trimite, ce îți trebui. Îți trimit și animalele, pisica, îmi roade șosetele, și câinele mi-a mâncat aproape toți pantofi, nu îi mai suport.
—Da, tată. Voi face loc pentru ei.
Închide telefonul și încep să râd, vai. Trebuie să văd cum îi ascund. O să fie o săptămână, și sper că canini, mă vor lăsa în pace. Astfel, am multe explicații de dat.