Aventurile intergalactice ale Agathei.

8.Zborul

După 3 săptămâni:
Luni:
Agata pov:
Este minunat, azi, vom studia mediul aerian, și poate voi putea zbura. Decinus, era foarte supărat. Îi văd pe mulți Saladini cu aripi, dar el nu are. Până la urmă întreb:
—Decinus, unde îți sunt aripile?
—Nu au crescut, am întârziat, și acum nu vor mai crește.
—Sigur vor crește, trebuie să gândești pozitiv. Când trebuiau să apară?
—Acum 2 ani.
—Bine, și care este limita?
—Săptămâna viitoare.
—Deci, mai avem timp o săptămână, sigur putem să facem ceva. Păsările pe pământ, își aruncă pui, și ei încep să zboare, poate putem folosi metoda asta.
—Nu voi zbura dacă sunt aruncat de pe o clădire. Nu suntem pe pământ. Nu voi zbura ca ele.
Îmi arată într-o direcție, erau clar Saladini, și clar aveau aripi, erau evidente, pe spatele lor. Îl văd pe Decinus. Se apropie puțin.
—Nici acum nu au crescut? Ști ce înseamnă asta.
—Da.
—Păcat că nu mai vii înapoi.
—Stai puțin, ce înseamnă asta?
Atunci mă văd, nu le convenea.
—Deci este adevărat, chiar te plimbi cu demoni.
—Gata, Agilius, nu face asta.
—Păi omule, înseamnă că nu mai are voi să se întoarcă pe planeta lui. Este o greșeală genetică.
Pleacă. Nu se va întâmpla pe tura mea.
—O să zbori, și o vom face, în stil uman.
—Mă arunci de pe o clădire?
—Să sperăm că nu este nevoie. Trebuie să ne dăm seama de ceva, în primul rând. De ce nu ți-au crescut până acum? Poate sunt acolo, sub piele, și nu pot ieși.
—Nu m-am gândit niciodată la asta, și mă doare mereu spatele. Chiar dacă nu mă plâng.
—Bun, exact, sigur sunt acolo. Să vedem la cabinet, oricum avem orele terminate.
—Da.
Mergem împreună. Când intrăm, îi explicăm problema și se uită sub piele, acolo, era perechea de aripi.
—Am o veste bună, și una proastă.
—Veste bună?
—Putem să le scoatem, fără probleme.
—Și vestea rea? întrebă Decinus
—Nu știu dacă vei putea zbura cu ele. Sunt destul de slabe. Ar putea să nu meargă.
—Deocamdată, trebuie să le scoatem. Vedem după.
Îl duc într-o sală, după 2 ore. Decinus sa întors cu aripile lui. Arată superb, acel albastru minunat. Penele erau la locul lor.
—Nu voi zbura.
—Vei zbura, o să te ajut, ai să vezi. Bine?
Mergem în cameră, Krill și Aquila îi văd aripile, dar Decinus era supărat. Știu cum să-l ajut. Ne băgăm în pat. A două zi, la 5. Intru la el în cameră și îl trezesc.
—Ce? Cum? Unde?
—Ușor Decinus, o să te ajut cu aripile.
—Cum?
—O să facem niște exerciții. O să vezi, ridică-te.
Se ridică din pat. Îi explic ce să facă, să își miște aripile, exact acel mușchi. După 30 de minute îl opresc.
—Bun acum mergem afară.
Ieșim, ajungem la acel pom.
—Vei incerca să ajungi la vârful pomului dintr-o singură bătaie de ari.
—Una singură! Îmi trebuie 4.
—Exact, este un exercițiu perfect. Te forțezi
sigur.
Încercă, și încercă, și încercă, după o oră, a reușit cu 3.
—Mâine facem la fel, acum fă-ți o baie bună, și la micul dejun.
—Cred că glumești!?
—Este spre binele tău.
Ziua în care mergeam în acel habitat, era în curând. Mergem la micul dejun, avem câteva ore de lingvistică, și anatomie.
După 4 zile:
Agata pov:
Decinus a reușit, a ajuns la vârful pomului dintr-o bătaie de aripi. Azi, trebuie să vizităm, habitatul aerian. Mă duc în cameră și mă îmbrac cu costumul de zbor. Aripile mecanice merg foarte bine. Și în caz de ceva, voi plana. Îi găsesc pe Krill și Aquila. Decinus, a vrut să zboare înainte, în sfârșit poate. Nu a fost nimeni aruncat de pe o clădire. Ajung la ce-i doi. Aquila mă întreba:
—Poți zbura, cu chestia aia.
—Da. Foarte plăcut. Aripile îmi mimează o mișcare a mâinilor, și după o memorează, așa, că deja știu să zboare. Este perfect.
—De ce nu puteți să acceptați să rămâneți pe pământ? întreabă Krill
—Nu așa se face Krill. Este de distracție. Ești într-un avion, și sari, zbori, așa merge. Este minunat, trebuie să încerci o dată.
—Prefer jungla mea. Cățăratul în copaci,și statul la soare pe pietre, este mai sigur.
—Cum vrei, să merge, am de zburat azi.
Urcăm în niste nave micuțe, care ne duc acolo. După 10 ajungem. Decinus ne aștepta, și puțin speriat. Merge la el. Și întreb:
—Ce sa întâmplat?
—Nu am zburat așa de sus. Tu ce porți?
—Costum de zbor, îți place?
Decinus se uită la mine, ca și cum mi-am pierdut mințile.
—Câte chestii au inventat oamenii, pentru așa ceva?
—Mai bine nu întrebi, o să rămâi cu dureri de cap. Și știu cum să te ajut.
—Cum?
—Ne aruncăm de aici.
—Ăsta este planul tău genial, ne aruncă de la aproape 40 de mii de metri înălțime?
—Da, este un plan perfect, simplu și la obiect.
Atunci văd cum Saladini se aliniază și sar.
—Ce se întâmplă?
—Au un concurs de zbor.
—Vreau și eu. Trebuie să mă înscriu undeva?
—Nu, este de distracție.
—Perfect, așa înveți,și tu să te descurci la înălțimea asta.
—Oamenii, au fost declarați, că nu au logică, dar este prea mult deja.
—Până la urmă, vom face chestia cu clătirea.
Mă apropii de margine și sar. Krill, Aquila, și Decinus, se uitau să vadă. Aripile se pun în funcțiune și zbor, foarte bine.
—Haide, Decinus?
—Nu, rămân aici.
—Bine, măcar explică-mi regulile.
—Urmează acum explicația de la profesor, și vino înapoi pe pomul-nor.
—Vin, vin.
Aterizez, deși nu-mi place. Atunci îl aud pe, Agilius.
—Deci, demoni știu să zboare. Până și un demon, care nu ar trebui să aibă aripi, poate să zboare.
—Decinus știe să zboare.
—Da, demonule.
—Nu îmi m-ai spune așa, mă cheamă Agata.
—Bine, Agata, vom vedea cât știe să zboare, doar pentru că are aripi, nu înseamnă că și poate zbura. Ne vedem în aer, Decinus.
Pleacă.
—Nu pot zbura.
—Ba da Decinus, poți zbura. Ai aripi puternice acum. Vei fii bine, doar aruncă-te!
Decinus refuză să zboare, și preferă să stea în zona sigură cu Krill și Aquila. Profesorul ne explicam regulile.
—Este foarte simplu, evitați obstacolele, și aterizați pe insula plutitoare. Și tu Agata poți să încerci.
—De abia aștept.
—Lăsam demonul cu aripi să zboare? întrebă Agilius
—Da, pot zbura, nu văd problema.
—Bine, să vedem, cine este mai bun la zbor. Un demos, care ar trebui să fie pe pământ, sau un saladin, care asta face.
Vine Krill fericit la mine și spune:
—Vom prezenta cursa.
—Bine, mă bucur să aud asta, începe să-ți placă în aer.
Nu spune nimic, pleacă. Ne punem toți la start. Profesorul începe să numere.
—3.....2....1.....Start.
Mă împinge în picioare, și aripile își d-au drumul. Primul obstacol, era un câmp de asteroizi, trebuia să ocolim, asteroizi. Nu era nici o problemă cu reflexe umane. Agilius, a aruncat un un asteroid mai mic, dar mă feresc la timp. Zbor mai repede după el. Următoarea probă, erau lasere puse de drone, dacă te ating, ești descalificat. Mă strecor printre ele cât pot, Agilius, pune o altă direcție, dar mă bag pe dedesubt și mă feresc la timp. Ultima probă, deja văd insula. Un alt câmp de asteroizi, care aveau și lasere, era dificil dar reușeam, până când, Agilius, mă împinge și una din aripi este prinsă între doi asteroizi. Încerc să ies, dar până la urmă se rupe, mă prind de asteroizi, încerc să mă țin, dar nu știu cât.
Decinus pov:
Stau pe margine, Krill, începe să prezinte.
—Bine ați venit la prima cursă cu obstacole aeriană. Azi vom avea și un om care concurează. Toată lumea de abia așteaptă rezultatul.
Mă uit la ecranul, care imaginile erau transmise de drone. O văd pe Agata. Până și ia zboară, și eu nu.
—După cum se vede, Agata face progrese foarte bune, ce este asta? Agilius pare că a încerca să o scoată afară. S-ar putea aceasta cursă să ia o întorsătură neașteptată. Următoarea probă, laserele, au fost deja, destui eliminați, Agilius iar trișează, să-l descalifice cineva!!! Ultima probă, ce se întâmplă, Agilius, vrea să o scoată pe Agata din competiție, și-a prins una din aripi, urmează să pice.
Cum? Nu, trebuie să mă duc după ea. Merg la margine, pot să o fac, doar sari, nu pot. Cum zicea Agata? Ceva simplu, doar sari. Sar, am reușit, dă din aripi. Dă din aripi, am reușit, zbor, zbor! Acum după Agata. Ocolesc cursa și ajung repede la acel asteroid, atunci lui Agata, îi alunecă mâna, cade în gol. Plonjez după ea, și o prind. Fix la timp. A fost pe aproape.
—Decinus, ți-am spus că poți zbura, doar trebuia să încerci.
—Metoda ta genială, aparent chiar este genială.
—Știu, acum hai înapoi sus, cred că își fac toți griji. Nu îl mai aud pe Krill.
—De acord. Ești mai ușoară decât pari?
—Bine de știu.
Zbor înapoi sus. Spre insula plutitoare, măcar să terminăm cursa. Și cumva, tot noi suntem primi. După ce vin toți, zburăm înapoi pe pomul-nor. După ce o las pe Agata, îi recuperez, costumul zburător, și după mai d-au câteva ture în aer. Ce mai zi? Am învățat să zbor. Și cu ajutorul unei persoane, care nu poate fără mașinării. Totul este bine, când se termină cu bine.
Agata pov:
A fost o zi interesantă, și cu întâmplări neașteptate, noi voi mai zbura o vreme, aripa este distrusă complet. Măcar Decinus poate să zboare în sfârșit. Profesorul vine la noi și spune:
—Dacă vrei, putem să-l reparăm noi. Va fii mai rezistent.
—Sigur, de ce nu.
—Zbori foarte bine cu el. Și luni, săptămână viitoare, aveți prezentare despre animale din mediul aerian.
—Insectele se pun?
—Da, se pun.
—Avem o pasăre, care nu zboară, se pune?
—Poți să o pui, dar nu insista prea mult.
—Bine, mulțumim.
Îmi ia costumul și pleacă. Ne întoarcem pe pământ. Krill, părea ce-l mai fericit dintre toți.
—Ești bine Krill? Arăți c-am palid.
—Ai căzut de pe un meteorit gigantic, și tu mă întrebi dacă sunt bine? De ce nu ești mai afectată? Era să mori?
—Și, este o zi normală pe pământ, sari din ceva, te îneci, alergi până la epuizare, mori mâncat de un animal sălbatic, și extratereștri isterici, care vin în vizită. Este o zi normală.
—Cred că consiliu avea dreptate, sunteți incapabili, să înțelegeți logica.
—Da, poate, dar tot noi supraviețuim ce-l mai bine. Așa că, se merită.
Mă duc în cameră, fac prezentarea, și cu prădători, după o baie bună, mă culc.