Met By chance

Inceputul nu-i uşor

Am inceput sa ne despachetam si sa ne simtim confortabil in noua nostra casa,chiar daca inca nu puteam sa ma obisnuiesc cu ideea ca stau impreuna cu vechiul meu prieten.

Aud un chiocanit la usa din camera mea:

-Ma duc să iau o gura de aer!

-Bine!

Si a plecat, ce bine!

In sfarsit puteam sa fac si eu ce vreau fara sa ma vada el .Cu acestea spuse am dat drumul la muzica si am inceput sa imi fac de cap.Muzica fiind data tare nu am auzit ca s-a întors.

Acel moment a fost destul de jenanat pentru mine .

-Ce faci?

-Eu nimic,tu?

-Eu m-am întors de afara.

-Ok,acum daca nu te deranjeaza ma voi duce in camera mea.

-Ok

Am intrat in camera mi-am bagat capul in perna si am inceput sa ţip.

Este ora 18:00 iar eu inca nu am iesit din camera.Intr-un sfarsit am iesit si am inceput sa imi pregatesc masa,el stătea intins pe canapea si se uita la fotbal American.

Mi-am pregatit sa mananc si m-am asezat la masa.

-Ce avem de mancat ?

-Mai bine zis ce am de mancat.

-Mie nu mi-ai facut?

-Nu sunt mama ta ,fa-ti singur !

-Bine,cam de cate lamai ai nevoie sa mananci un somon?

-Nu stiu ,2

-Bine

-De ce ai intrebat?

-Ma duc sa cumpar sa imi pregatesti

-De ce somon ?

Nu mi-a raspuns

-De ce somon?

-Pentru ca am invitat niste prieteni sa sarbatorim mutarea mea

-Ai invitata prietenii tai sa vina pana la New York?

-Nu erau deja aici.

-De ce i-ai chemat daca stiai ca sunt si eu aici?

-Pai cand i-am chemat nu stiam ca vei fii si tu aici?

-Ău!

-Ce s-a intamplat?

-Daca nu stiai eu sunt arhitect de aceea m-am mutat aici

-Si?

-I-am invitat pe viitori mei colegi aici pentru a ne cunoaste mai bine.

-Tot acum?

-Da !

-Ce ne facem ?

-Dintr-o data iti pasa?

-Da !adica mereu mi-a pasat.

-Nu m-ai spune .

Urmatoarele ore nu aveau sa fie prea prielnice,ma rog asa credeam eu.