Din perspectiva lui Drew:
Ochii îi erau încă închiși și la cât de mult o priveam în ultima vreme puteam să jur că pielea ei își pierdea ușor din culoare. Fiecare schimbare mă îngrozea, aveam să o pierd? Abia o câștigasem și acum s-o pierd? Și asta pentru totdeauna. E sufletul meu pereche la dracu, oricât de nebună și idioată ar fi, e a mea și o iubesc nespus de mult.
Nu pot să-mi văd viața fără ea, nu vreau să mi-o imaginez așa.
Am nevoie de Erika, nu e ca și cum e una din iubirile sau cuceririle mele, am nevoie de ea cu adevărat.
Pieptul i se ridica ușor și rar iar aparatul care-i masura bătaile inimii își făcea mereu simțită prezența. Nu puteam să-i observ buzele din cauza măștii de oxigen. Totul părea ireal, cum putea persoana asta să se afle aici? Mă așteptam să se ridice în orice moment și să mă întrebe cu ochii mari: "Ce dracu caut eu aici? Du-mă acasă pentru că urăsc spitalele." dar nu se întâmpla. Speram dar în zadar, medicii continuă cu aceeași idee "e doar o chestiune de timp" dar refuz să cred tâmpenia aia, Erika mea o să se ridice în curând. Trebuie. Îmi țineam fruntea pe mâna ei și lacrimile îi mângâiau pielea palidă. Am nevoie de tine, ridică-te! Te rog, Erik, de ce-mi faci asta? Te implor!
Știu că vrei să te ridici, doar încearcă mai mult, probabil mă auzi și mă injuri în sinea ta acum, dar te rog.
Însă nicio mișcare din partea ei. Părea lipsită de orice fel de picătură de viațã.
Nu poți să-mi faci asta, nu acum. Ori te ridici tu ori mă cobor și eu. Orice numai să fim împreună, nu am de gând să te las singură în asta, Erika. Niciodată. Voi fi lângă tine mereu.
°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°
CITEȘTI
After 40 days
General FictionBună, numele meu este Erika Ariel. Sunt orgolioasa, independenta, obraznica si misterioasa adolescentă de la "Los Angeles High School of the Arts". În viaţa mea predomină banalul dar si munca grea, fiind ambitionată de moartea parinţilor. Asta pană...
