Capitolul 5-Viata mea se transforma in Twilight?

72 9 0
                                    

Drumul spre casa a fost tacut,pana am ajuns in dreptul casei lui Alex,atunci am hotarat sa rup tacerea.

Eu:Alex...

Al:Da?

Eu:Nu inteleg,mi-am pierdut controlul.....

Al:Nu te mai gandii la asta,o merita.

Eu:Dar...am ranit-o.....

Al:Of piticot,nu ai facut nimic gresit,inca nu iti poti controla instinctele.

Eu:Ok...ne vedem maine

Al:Pe maine.*imi face cu mana in timp ce eu ma indepartez din ce in ce mai mult*

Nu dupa mult timp am ajuns acasa,am intrat pe usa si nu m-am oprit pana in camera mea,inchizand usa in urma mea.M-am asezat langa pat si am inceput sa ma gandesc,in fiecare zi ma schimbam din ce in ce mai mult.Lantul gandurilor mele a fost rupt de niste batai in usa.

M:Pot intra?*era mama,nu vroiam sa vorbesc cu nimeni,dar stiam ca nu va renunta asa ca i-am deschis usa*Cum a fost ziua ta?

Eu:Cum a fost ziua mea?!Aproape mi-am sfasiat o colega cu ghearele!!!

M:Poftim?Pe cine?

Eu:Andreea....

M:Miss popularitate?

Eu:Da.....*mama era cea care ma cunostea cel mai bine,la ea puteam venii pentru sfaturi,cand eram suparata,puteam apela la ea pentru orice,chiar si acum ma bucuram ca o am aproape*

M:Dar de ce?

Eu:Un baiat......

M:Hmmmmmm....Si cine-i norocosul?

Eu:Mama!!!!E doar unul din baietii aceia in jurul carora stau toate fetele.

M:Ok....Atunci?

Eu:Of.....tot ce a facut a fost sa ma felicite pentru cum m-am descurcat la sport.Iar ea si-a iesit din minti si a inceput sa ma ameninte.

M:Inteleg.Hai sa mergem la masa.

Eu:Ce avem?

M:A "gatit" tatal tau....

Eu:Pizza!!!!

Dupa masa m-am reintors in camera mea si m-am culcat,ma mai impacasem cu gandul lucrului pe care il facusem.

********A DOUA ZI*******

Eu:Deja e dimineata?*ma uit la ceas,10:00*

Am fost trezita de razele soarelui care imi bateau fix in fata.Ma dau jos din pat,imi fac rutina de dimineata,apoi ma duc in bucatarie.

Eu:Buna dimineata.

M:Hei scumpo.Cum te simti?

Eu:Bine.......Mama...

M:Da?

Eu:Ma gandeam la tot ce s-a intamplat in ultima vreme.Tata,Celest,faptul ca nu sunt doar un om normal.

M:Anabelle,nu e nimic ano.......mama nu apuca sa isi termine propozitia caci o intrerup

Eu:Eu am sansa sa traiesc ce altii vad doar in filme.Nu ar trebuii sa imi fac griji de ceva asa de neinportant ca Andreea. spun vesela

Mama se uita cateva secunde mirata la mine,apoi imi zambeste cald.

M:Cred ca ar trebuii sa te grabesti.

Eu:De ce? o intreb iar mama imi arata ceasul,era 10:40,doar 20 de minute si incepeau orele.

Ma pregatesc repede rucsacul si o i-au la fuga.Viteza pe care am dobandit-o mi-a fost de folos,ajungand la scoala in 10 minute.

Luna albastraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum