Simteam ca ma aflam pe ceva moale,imi deschid incet ochii si ma uit in jurul meu.Eram intr-un dormitor.Cercetez putin cu privirea incaperea,in cautarea oricarui pericol,dar eram singura.Incerc sa ma ridic dar simt o durere in zona abdomenului.Imi ridic putin bluza si vad niste pansamente patate de sange.
EU:Ce am patit?Si unde naiba sunt?
Ma ridic cu greu in picioare si ma indrept spre usa,o deschid si pasesc afara din camera.Acum ma aflam pe hol."Cat de mare este casa asta?",continui sa merg sprijinindu-ma de un perete pana ajung la scari.Durerea din abdomen incepea sa creasca mai mult,desi corpul meu imi spunea ca trebuie sa ma opresc instinctele mele imi spuneau sa continui.Incep sa cobor incet pe scari,dupa fiecare treapta durerea crescand si mai mult,eram gata sa cad,energia scurgandu-se repede din mine,dar simt cum doua brate ma prind chiar inainte de a cadea.
Eu:C-cine esti?*spun cu ultimele puteri*
?:Nu iti face griji,esti in siguranta.
Eu(in gand):Vocea asta...Nu se poate...(cu voce tare)Alen?
Alen:Chiar eu*spune acesta apoi ma ridica in brate ca pe-o mireasa*
Ne reintorsesem in dormitor,unde acesta ma aseaza din nou in pat.Imi trag putin sufletul apoi il intreb.
Eu:Cum am ajuns aici?
Alen:Care este ultimul lucru pe care ti-l amintesti?
Eu:Stateam intr-o balta de sange,am auzit un tipat si nu mai stiu nimic......
Alen:Tipatul acela era al Andreei.Poate te intrebi din ce cauza?Eu am fost.
Eu:Dar de unde ai stiut?
Alen:*isi dezvaluie coltii*Mirosul de sange
Eu:Tu esti unul dintre ei!!*tip*
Alen:Calmeaza-te!Nu sunt ca ei!
Eu:Si de ce te-as crede?
Alen:As fii putut sa o las sa te ucida.
Eu:Imi pare rau...Dar tot ce s-a intamplat pana acum...e prea mult pentru mine...*spun in timp ce las cateva lacrimi sa imi curga pe fata*
Alen:Hei,linisteste-te.*ma imbratiseaza*
Eu:*scot un geamat de durere*Alen....m-ma doare...
Alen:Scuze*spune acesta si imi da drumul*Asteapta putin
Alen pleaca din camera pentru cateva momente apoi se intoarce cu un bol mic.
Alen:Bea asta!*imi intinde bolul*
Eu:Ce-i asta?
Alen:Un leac care grabeste procesul de vindecare.In starea ta,va dura prea mult sa te vindeci singura.
Eu:.................
Alen:Offf........Nu-i nimic otravitor.*spune acesta in tip ce imi ia bolul din mana si bea putin*
Eu:Bine...*spun apoi beau tot continutul bolului*
Alen:Iti poate da o mica stare de somnolenta dar te vei simtii mai bine cand te trezesti.
Eu:Si acum imi spui..........*incet incep sa adorm*
*************TIME SKIP**********
Eu:Hmmmm.........Unde sunt?*ma uit in jurul meu*Sunt acasa?Alen!!*spun apoi imi ridic repede bluza si observ ca inca aveam o cicatrice care durea*Chiar nu glumea cand a zis ca e rapid...
In timp ce imi studiez cicatricea,aud sunetul unor pasi,apoi pe usa isi face aparitia mama.
M:Anabelle?!*fuge spre mine si ma imbratiseaza*
Eu:Mama...
M:Anabelle,unde ai fost pana acum?
Eu:Ce vrei sa spui?Cat am lipsit?!
M:Te-am cautat doua zile!!
Eu:D-doua zile?!
M:Esti bine?
Eu:Aproape...
M:Ce vrei sa spui?
Eu:*imi ridic bluza si ii arat cicatricea*
M:Nu se poate..... asta este.....
Eu:Vampiri?
M:Dar am crezut ca au disparut de pe teritoriul nostru.
Eu:Se pare ca nu este chiar asa.Iar ce vezi tu este chiar opera Andreei.
Am continuat sa o privesc pe mama fix,asteptand sa spuna ceva.Pe fata ei se putea citii spaima si ingrijorarea.
Eu:Ce se va intampla acum?
M:Nu stiu...Atatia ani am crezut ca vom fii in siguranta dar vom gasii o solutie.Pana atunci incearca sa te odihnesti.
Eu:Cred ca am avut parte de destula odihna.O voi suna pe Alex,sigur isi face griji.
M:Nu cred ca trebuie sa o suni.
Eu:Adica?
Mama imi face semn sa o urmez.Ajungem in sufragerie unde o vad pe Alex dormind pe canapea.
Eu:Alex...Ce cauta aici?
M:Ea a fost cea care ne-a anuntat atunci cand ai disparut,iar de atunci a refuzat sa mai plece acasa pana nu te gaseam.Va las acum*pleaca*
Eu:*ma apropii incet de canapea si ma asez langa Alex,apoi o mangai incet pe cap*
Al:Hmmm....*incepe sa se trezeasca*Ana!!*ma imbratiseaza*Unde ai fost pana acum?!Nu te mai las singura niciodata!
Eu:Usor Alex,sunt bine!
Al:Ai atatea explicatii de dat!Unde ai fost pana cum?!
Eu:*ii povestesc tot ce s-a intamplat*
Al:Parintii tai stiu?*spune aceasta ingrijorata*
Eu:Doar mama,dar tu esti singura care stie intreaga poveste.
