Capitolul 2-Adevarul se asterne

147 13 0
                                    

Drumul spre casa a fost tacut.

Ajunse acasa am intrat in bucatarie unde m-am asezat pe un scaun cu capul aplecat,parul meu negru ascunzandu-mi chipul ganditor.Mama statea in picioare in fata mea si ma privea.Vedeam in ochii ei o urma de neliniste,atunci am ridicat capul si am spus

Mama,ce s-a intamplat?Nu mai inteleg nimic!!!

Atunci mama mi-a zambit si cu greu mi-a spus

Scumpa mea,trebuia sa aflii mai devreme sau mai tarziu.Se pare ca a venit timpul sa aflii.Tu nu esti ca ceilalti,esti speciala.Tu esti un varcolac.

La auzul acestor vorbe am sarit de pe scaun si cu lacrimi in ochi am strigat

Cand aveai sa imi spui??!!De ce mi-ai ascuns asta?Mai exista si alte lucruri de care trebuie sa stiu?

Draga mea,incearca sa te linistesti,iti voi spune totul!!!

Nu!Mi-a ajuns!Vreau sa fiu singura!mama nu a mai apucat sa spuna ceva caci eu am si fugit pe usa.Am luat-o la fuga prin padure pana am ajuns in luminisul in care am vazut prima data luna albastra.Imi priveam chipul in apa lacului.

Nu pot sa cred!Tot ce stiam,tot ce credeam erau niste minciuni!!!Cine sunt eu?Ce sunt eu?

Esti una de-a noastra.spuse o voce care se auzea dintre copaci.

Cine este acolo?Aratate!!!vocea imi parea familiara.

In cateva momente,dintre copaci au inceput sa apara multi oameni.Printre ei se aflau si mama si Alexandra.

Ce?Alex,ce se intampla??!!

Ana,noi suntem exact ca tine.Suntem o haita,o familie.Iar mama ta este conducatoarea noastra.

Atunci toti au ingenunchiat in fata mea iar mama s-a apropiat de mine.

Trebuie sa ma asculti,te rog.

Bine.

Atunci toti s-au retras ramanand doar eu si mama.

Stiu ca ai vazut luna albastra.Te-am urmarit in acea noapte.Luna era semnul ca puterile tale vor iesi la iveala.Acum nu mai suntem in siguranta,dusmanii nostrii...

Stai!Adica nu suntem singuri?

Nu.Exista niste varcolaci care au trecut de partea intunericului.Ei incearca sa inrobeasca celelalte haite.Iar daca acest lucru se va intampla echilibrul lumii noastre va fi distrus.Dar pentru a reusii ei au nevoie de mai multa putere pentru stapanul lor,Tenebro.

Dar ce s-a intamplat cu el?

Atunci cand te-ai nascut,acestia au aflat de puterile tale speciale pe care vroiau sa le foloseasca pentru ei.Atunci tatal tau si Celest au fac ut sacrificul suprem pentru a te proteja.

Tata?Si cine este Celest?

Era deja intuneric iar luna se oglindea iar in luciul apei.Atunci niste raze de lumina alba au aparut deasupra apei iar pe ele mergea o lupoaica alba,frumoasa.

Nu iti fie frica de mine Anabelle.Nu ii voi face rau surorii mele.

Surorii mele?

Da Anabelle,ea este sora ta mai mare Celest.atunci lupoaica se transforma intr-o fata cu parul lung si alb si se apropie de mine.

Surioara mai este cineva care vrea sa te vada de mult timp.

Anabelle?

Tata?

Scumpa mea,am asteptat momentul acesta timp de 16 ani.Nu imi vine sa cred.

Dar nu inteleg?Cum de...?Dar..?

Iti voi explica eu,spuse Celest in timp ce ma indemna sa ma apropii de ea.

Vezi tu,eu mi-am folosit puterea pe care o am pentru al salva pe tata dar cum orice lucru are un pret,eu am devenit una cu luna.Nu puteam parasii padurea dar acum ca puterile tale au aparut am posibilitatea de a te insotii si de a te proteja.

 Wow,nu imi vine sa cred.In cateva zile tot ce stiam,viata mea s-au schimbat total.

Te vei obisnuii cu timpul.Acum odihnestete,ai nevoie de asta.

Luna albastraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum