Dupa un discurs lung menit sa ii arate lui Alex ca eram bine,aceasta decide in final sa se intoarca acasa.Restul zilei,nu am facut nimic altceva decat sa stau intinsa in pat.Priveam in gol in timp ce tot ce se intamplase pana in acest moment m-i se derula prin fata ochilor,asemenea unui film.Mintea mea fugind dintr-o parte in alta,rapid.Oare ce se intamplase cu Andreea?Si oare puteam avea incredere in Alen?Acestea erau doar doua din intrebarile care ma framantau cel mai tare.Acum nu mai puteam avea incredere in nimeni,iar orice persoana putea fii un pericol,in secunda urmatoare.Satula sa ma mai gandesc,imi pun perna pe fata si las sa imi scape un oftat lung si apasat.Stau asa cateva momente apoi aud cateva batai micute in geam.Imi ridic perna de pe fata si imi indrept rapid privirea spre acesta.Nici nu observasem cat de repede trecuse timpul,afara deja se intunecase,ma apropii de geam dar nu vad nimic,il deschid dar singurul lucru din spatele lui era doar o usoara adiere care imi dadu fiori reci pe sirea spinarii.
Eu:Hmm...Cred ca m-i s-a parut...
Inchid geamul si vreau sa ma asez la locul meu dar cand ma intorc il vad pe Alen stand chiar in patul meu,cercetand camera cu privirea.
Alen:Cum te mai simti?*intreaba acesta fara macar sa ma priveasca*
Eu:Sunt bine.Dar tu cum stai cu memoria?
Alen:Memoria?*spune acesta privindu-ma ciudat*
Eu:Oh scuze,dar ai uitat sa mentionezi ca am fost inconstienta doua zile!!!*tip iritata*
Alen:Iti vreau doar binele.Starea in care erai mult prea grava,dar din cate vad acum esti bine.*spune acesta calm*
Cum putea fii atat de calm?Simteam cum capul urma sa imi explodeze din cauza nervilor,dar incerc sa ma linistesc si ma asez pe marginea patului,privind din nou in gol.
Eu:Cum ai intrat aici?
Alen:Pe fereastra.*spune acesta pe un ton superior*
Grozav.Deci cred ca voi innebunii!!Acum un moment era calm iar acum incearca sa ma enerveze?Oare ce vrea de la mine?!Trag aer in piept si incerc sa-mi pastrez calmul.
Eu:Heh...Se pare ca nici in propria casa nu mai sunt in siguranta.*spun pe un ton indiferent*
Alen:Ce vrei sa spui?
Firar!!Nu ii pot spune,nimeni nu trebuie sa afle despre ei.Nu puteam sa am incredere in el,imi era suficient tot ce se intamplase.
Eu:Nimic...Nu vreau sa spun nimic...
Alen:Anabelle,nu ma poti mintii in fata!
Eu:Sincer,nu vreau sa spun nimic!
Alen se ridica din pat si se aseaza in fata mea.Imi las capul in pamant,vroiam doar sa plece.De ce totul trebuia sa fie asa?!
Alen:Anabelle,ce vrei sa spui prin "in siguranta"?
Eu:Nu te intereseaza...*spun in timp ce continui sa ma uit in jos*
Acesta imi apuca barbia cu mana stanga fortandu-ma sa-l privesc in ochi.
Alen:Intelege o data!Nu vreau sa iti fac rau,vreau sa te protejez!*spune acesta incercand sa-si pastreze calmul*
Eu:*rad*Sa ma protejezi?Nu am nevoie de protectie!Imi vreau doar viata mea inapoi!M-am saturat de tot ce se intampla.Nu vreau sa fiu tinta cuiva care tanjeste dupa puterile mele sau sa traiesc cu spaima zilei de maine!Vrea doar sa se termine o data!*tip in timp ce simt cateva lacrimi care mi se preling pe fata*
Alen:Anabelle calmeaza-te!!
Eu:Nu pot!!Vreau sa se termine totul!!*tip in timp ce o durere imensa imi cuprinde capul si incet tot corpul*
****Perspectiva Alen****
"Anabelle calmeaza-te!!"strig dar fara folos,aceasta isi pierdu-se deja controlul.Anabelle imi aratase adevarata ei forma.Acum in fata mea statea un lup negru cu ochii sangerii,invaluit intr-un nor rosu,asemanator unei bariere de energie.Ce era asta?Niciodata nu am vazut atata putere la un varcolac.Lupul ma privea fara sa se miste,imi apropii mana de el dar sunt pus la pamant de bariera din jurul acestuia.Acesta maraie apoi sare pe fereastra.
Alen:Anabelle!*tip in timp ce o urmaresc*
Aceasta intra in padure,incep sa o urmaresc cu greu prin bezna pana ajungem in mijlocul padurii.Ma opresc chiar inainte de a iesii dintre copaci si o urmaresc cu privirea.Lupul cel negru isi oglindea acum fata in luciul apei,parca asteptand ceva.Dupa cateva momente ,cateva raze de luna incepura sa apara la suprafata apei,urmate de o lumina puternica,orbitoare.Imi acopar ochii si ma dau cativa pasi in spate,iar cand imi indrept din nou privirea observ o fata care aparuse de nicaieri si care acum mangaia incet lupul pe cap.
Celest:Sora mea,ce s-a intamplat?*spune aceasta pe un ton calm,linistitor*
Alen:*in gand*Sora?
Anabelle se schimbase la loc si o imbratisa pe sora ei,care continua sa o mangaie pe cap,apoi isi indrepta privirea in directia mea.
Celest:Cel ce priveste din umbra sa iasa la lumina.*spuse aceasta inca uitandu-se in directia mea*
Ies incet dintre copaci si ma apropii de ele.Cu cat ma apropiam mai mult puteam distinge trasaturile acelei fete.Semana cu Anabelle,doar cateva trasaturi diferite,mai mature.Parul si ochii ii avea albi ca zapada.Cine era ea?Dar si mai important ce era?
Celest:Fiecare intrebare are si un raspuns.
Aiden:Cum de stii la ce ma gandeam?
Celest:Stiu totul de cand ai pus piciorul in padurea asta.
Alen:Cum...*spune acesta facand un pas in spate*
