- Noi suntem părinții tăi...
- C-cum?...
- Suntem fantome dar părinții tăi suntem...
Am alergat spre ei vrând săi iau în brațe dar prur și simpu am trecut prin ei.
- Scumpo ai uitat? Suntem fantome...
Am început să plâng.
- Îmi pare rău...spun cu o voce stânsă
- Să nu-ți pară. Nu e vina ta.
- Ba e...dacă o mai văd pe drăcoasa aia de Bloody Mary îi fut una...
Fantomele ( părinții mei) au făcut un fel de vrăjitorie. Acum pot să zbor și să-i i-au în brațe. Eram așa de fericită.
- Justiiiin!!! stig eu fericită
- Da...stai ce? Cine sunt fantomele astea?
- Sunt părinții mei! Dar cum de puteam să te îmbrățiśez înainte?
- Sunt pe jumatate fantomă.
Îl sărut. El se uită surprins dar își revine. Mama se uită bucuroasă la noi doi și spune:
- Cresc atât de repede!
Îi mai i-au o dată în brațe. Dacă visul de atunci a fost adevărat, asra înseamnă că o pot ucide pe Bloody Mary. Vise, doar vise...Doar atât am eu, o conștință de rahat? Ascultă aici, dacă mă mai faci așa o să te... Da,da bine. Nu pre am chef de tine. Acum vezi și tu situația: o fată și-a întâlnit părinții fantomă după ce au fost omorâți de retardata Bloody Mary. Ști, cred că ai o problemă...da. Tu o să ai o mică problemă cu mine dacă mă mai enervezi.
- Și acum ce facem? întreb eu cu un zâmbet tâmp
- Mergem la un film. spune tata fantomă
- Okey hai! spune eu.
Acum trebuie să învăț să zbor. M-am ridicat puțin...mai mult...mai mult...până am reușit! Zburam! Era așa de frumos. Simt că pot să ating norii și șosetele îngerilor. Când am ajuns ne-am luat bilete ( mai puțit mama și tata, ei au trecut prin perete) și am intrat în cinema. Filmul a fost cam macabru da mergea. Când am ieșit le-am spus:
- Eu mai vreau să stau în parc. O să vin mai târziu, știu drumul.
- Bine da ai grijă de tine! spune Justin
Normal c-o să am. M-am ajezat pe-o bancă. Am simțit două mâini pe spate. Când m-am întors nu era nimeni. Acum am simțit un fior pe spate. Nu era nimeni. În fața mea a apărut cineva...era Bloody Mary.
- Ce mai vrei?! o întreb eu rece
- O, scumpo nimic. Vroiam să văd ce mai faci și cum te simți fără părinți.
Nu aveam de gând să-i spun că i-am întâlnit pe părinții mei fantomă.
- Ști ce, mă simt grozav, extraordinar. spun sarcaastică
- Ști ce mă gândeam? Dacă ți-am omorât părinții ar trebuit să omr tot tacâmul.
A luat un cuțit și s-a apropiat de mine. Stăteam și așteptam moartea. Nu! Nu o aștepta! Luptă! Să-i dai o lecție. Ai luat pistollul, lame...ești pregătită! Hai! Luptă! Ai dreptate...voi lupta! I-am dat cu picioru peste mână și i-am luat cuțitul. Am fugit în pădure iar ea pe urmele mele. Nu mi-am dat seama că am ajuns în inima pădurii. Am înpușcato, am tăiato cu lama și am înjunghiato de 23 de ori. Dar era perfect inctactă.
- Nu mă poți ucide. Sunt nemuritoare, dar tu nu eștii...
Nu mai puteam face nimic. Așteptam moartea cu ochii închiși dar nu mai venea. Ploapele mele se ridicau încet. Șiii...
Bună! Ce faceți? Pun pariu că bine :-). Mersi foarte mult că-mi citiți cartea! ❤❤❤ Pupicii
