Cel de-al patrulea album Metallica este „...And Justice For All". Mulții fani sau specialiști se îndoiau de puterea creativa a Metallicii fără Cliff. Însă relația dintre James Hetfield și Lars Ulrich a fost întotdeauna primordială pentru formație. Ei sunt baza forței creative ce înseamnă Metallica. Astfel albumul „...And Justice For All" a fost un succes masiv. Tributul suprem adus de formație lui Cliff.
Uimitor este faptul că, albumul nu este la fel de complex ca „Master of Puppets", ci mult mai complex! Iar 7 din 9 piese au peste 6 minute, celelalte 2 nu au „decât" peste 5 minute. Albumul continuă trendul impus de ultimele două albume, adică:
Începe cu un cântec foarte energic și rapid: „Blackened";A doua piesă este cea care dă și titlul albumului: „...And Justice For All";Penultima piesă este instrumentală: „To Live Is To Die".
Versurile sunt în același registru ca și până acum, frustrare ( „Harverster of Sorrow" sau „Frayed Ends Of Sanity"), război (epicul - „One" sau „Blackened"), libertate („Eye of The Beholder", „Dyers Eve" sau „The Shortest Straw") și politică ("...And Justice For All"), însă sunt mult mai directe. Hetfield a vorbit,în versurile sale, mult mai direct pe acest album despre societate. Însă, în ciuda stilului agresiv al lui James de a cântă, versurile nu vorbeau de revoltă sau nu instigau la violentă. Albumul mai conține și o piesa instrumentală „To Live Is To Die" care conține riff-uri scrise de Cliff, precum și o poezie citita de James la mijlocul cântecului (ce are 9:48,cu 3 secunde mai mult decât „...And Justice For All").
Albumul este mai complex și mai direct decât „Master of Puppets" sau „Ride the Lightning", a avut un succes comercial mult mai mare decât precedentele (a atins locul 6 în Top 200 Billboard,primul top 10 al lor), de ce nu este cel mai bun album Metallica? Ei bine, este pur și simplu infect produs. Sunetul de chitară este foarte subțire,sunetul tobei mari este mai degrabă un click decât un sunet obișnuit al unei tobe mari, asa numitul pounding, iar bassul...bassul nu se aude (toate acestea adaugă un caracter oarecum metalic, la propriu). Sunt mai multe variante pentru lipsa bassului:
Jason era nou în formație și nu a avut un cuvânt de spus la mixaj;James și Lars, nu aveau încredere în talentul lui Jason, ei , în timpul mixajului, ar fi decis ca bassul să fie dat foarte încet, abia audibil, la asta adăugând încă -1 DB;(cea confirmată de Jason și Lars) Bassul lui Jason imita chitara ritmică și tobele, sunetul bassului fiind confundat cu cel al chitării și sau al tobei.
Metallica își câștigase deja un loc în istoria muzicii, chiar devenind o trupă Metal legendară, totul fără ajutorul radioului sau, nici atât, al televiziunii. Ceea ce Metallica aduce nou odată cu albumul este primul Video-Clip, pentru piesa „One"- care are aceiași structură cu „Welcome Home (Sanitarium)" și „Fade To Black", de pe precedentele 2 albume. Clipul prezintă formația cantând piesa într-un depozit, clipul fiind mixat cu părți ale filmului „Jonny Got His Gun", în loc să negocieze pentru dreptul de a folosi filmul,ei au cumpărat toate drepturile pentru film. Videoul a avut un impact foarte mare asupra publicului MTV. Fiind difuzat în mod regulat, cu toate că avea peste 8 minute. De asemenea exista și o versiune a clipului fără film. El a fost inclus pe DVD-ul pe care MTV l-a scos în 2007, ce conținea cele mai marcante 24 de videouri din istoria MTV.
De asemenea în anul 1989 Metallica a fost nominalizata la Premiile Grammy, care aveau pentru prima oară o secțiune hard rock/metal, alături de AC/DC și alte trupe printre care și „Jethro Tull", care nici nu s-au obosit sa apară la ceremonie, nominalizarea lor fiind considerată o ofensă la adresa hard rockului, nu pentru ca ei ar fi controversați sau ar cânta prost, ci pentru ca nu erau nici pe departe o formație Metal sau Hard Rock ci Art Rock (de exemplu solistul cânta laflaut). Metallica era clar favorită la câștigarea premiului, însa comisia a oferit premiul formației „Jethro Tull". Acest lucrul nu a afectat cu nimic atmosfera în formație sau succesul pe care îl va avea turneul „Dameged Justice", însă a pus în discuție competenta juriului.
În timpul turneului ei nu au cântat albumul în totalitate, din cauza complexității ieșite din comun. La un moment dat Kirk declara: „One day after we played 'Justice' and got off the stage one of us said, 'we're never fucking playing that song again."(„Într-o zi, după ce am cântat 'Justice' și am părăsit scena, unu din noi a spus 'Îmi bag p*** de-l mai cantam vreodată!'")
