Obsesii Nevinovate!

♤ Prolog ♤

♤ Angel Smith ♤

Dacă nu l-aș fi cunoscut atât de bine, aș fi putut crede că a pătruns în camera mea din întâmplare, dar era o minciună dulce pe care o doream să o îmbrățișez cu disperare. Privirea lui, penetrantă dar totuși absentă, făcea ca fiecare fibră din mine să vibreze, trezind în mine emoții pe care le credeam dispărute cu stupoare.

Stătea sprijinit de peretele din fața ușii camerei mele, fără să poarte
tricou,lăsând o privire apetisantă asupra corpului său zvelt și plin de mușchi,
iar blugii lui negri, lăsați să cadă mult prea jos, erau o provocare mult prea mare pentru sănătatea mea mintală și pentru inima mea care se străduia să se convingă că a depășit tot ce a însemnat vreodată Demian Miller în amintirea mea.

Au trecut cinci ani de când privirile noastre încetaseră să mai existe,când zâmbetul meu dispăruse,
atunci când alesese să plece în America,ignorând toate protestele mele.

El părea neschimbat și după atâta timp,părea mai atrăgător decât îmi imaginam vreodată. Brațele lui, decorate cu tatuaje, emanau o aură de băiat rău, dar era doar o mască, privirea lui ar fi putut să mă distrugă cu ușurință dacă nu mi-aș fi retras privirea de a lui .

Mă aflam acoperită doar de un halat minuscul, care lăsa la vedere mai multă piele dezgolită, oferind o priveliște captivantă bărbatului din fața mea. Această barieră fragilă se interpunea între mine și intensitatea privirii lui, care mă analiza cu o atenție de prădător, făcându-mi fiecare neuron să se trezească din hibernare, ca și cum aș fi fost prinsă într-un joc periculos. Zâmbetul său jucăuș, ce îmi contura buzele perfecte, era ca o invitație tentantă, care îmi făcea inima să bată cu o viteză amețitoare, lăsându-mă să mă simt captivă într-o cușcă din care nu voiam să evadez, ci dimpotrivă, voiam să mă las purtată de această emoție intensă.

Atitudinea sa dominantă, modul în care se sprijinea relaxat de peretele din cameră, îmi tăia răsuflarea, transformând aerul din jur într-o masă grea, aproape inexistentă, cu fiecare respirație devenind din ce în ce mai greu de suportat.

Parfumul său, un amestec seducător de iasomie și lemn dulce, se răspândea în întreaga încăpere, învăluindu-mă într-o aură intoxicantă, care îmi făcea simțurile să se agite și să se aprindă, iar fiecare clipă părea să se întindă la nesfârșit, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc, lăsându-mă prinsă în farmecul acestui moment electrizant.

Pe măsură ce stăteam acolo, privindu-l ,inima mea bătând frenetic, simțeam cum emoțiile îmi inundau mintea, fiecare gând devenind o luptă interioară. Îmi amintesc de momentele în care ne-am întâlnit în trecut,fiind mereu prezent în casa părinților mei, dar acum totul părea amplificat, ca și cum timpul s-ar fi oprit pentru a ne permite să ne explorăm dorințele ascunse.

Fiecare privire, fiecare zâmbet, părea să dezvăluie o latură a lui pe care nu o cunoșteam,pe care mă agățam să nu simt nimic,iar eu eram captivă în mrejele propriei mele atracții, neștiind dacă să mă las purtată de val sau să mă opun. Această tensiune sexuală ce se așternuse între noi mă făcea să o iau razna și să-mi fii dorit ca el să nu fii reintrat în viața mea .

- Încep să cred că îți place să-mi invadezi spațiul meu personal, Demian!

Vocea mea abia se auzea, tremurând ca o frunză în bătaia vântului, emoțiile străpungându-mi fiecare celulă din corp.