Ea a fost înconjurată de prieteni fratelui său protector din totdeauna.
El e prietenul cel mai bun al fratelui ei.
Ea știe fiecare detaliu și imperfecțiune de pe chipul său.
El știe fiecare secret și fiecare lacrimă căzută de pe fața ei.
Ea are o o...
Când ochii tăi i-au întâlnit pe ai mei, sufletul meu a îndreptat spre tine și mi-a șoptit inimii: „El...".
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Tu ești durerea pe care o port de bunăvoie cu un zâmbet; obsesia care mă omoară încet, în timp ce tot cerșesc pentru mai mult."
♧ Demian Miller ♧
Nu aș fi crezut că cineva poate să mă facă să o iau razna cu atâta ușurință doar din câteva cuvinte. Însă, felul în care ochii ei m-au privit, încărcați de dezamăgire și cu o scânteie de furie, a făcut ca fiecare fibră din corpul meu să explodeze. Nu am fost niciodată agresiv cu cineva sau să ajung să lovesc pe cineva la furie, dar când blondul acela s-a apropiat cu atâta nesimțire de Angel, am simțit cum lava furiei mele se acumula, gata să erupă. Era ca și cum întreaga mea ființă, strânsă într-o carapace de calm, s-a transformat brusc într-o furtună, iar impulsul de a proteja pe puștoaica care o consideram sora mea mai mică, m-a propulsat într-o reacție viscerală, ca un vulcan care aștepta doar o scânteie pentru a se dezvălui în toată intensitatea sa.
Am crezut cu tărie că am învățat să-mi estompez furia, să-mi controlez emoțiile odată ce am plecat în America. Credeam că am reușit să-mi calmez durerea din suflet, dar, la fel de repede cum m-am întors aici, am lăsat furia să-mi controleze judecata. A fost pentru prima dată când am văzut în ochii ei o frică profundă, ceea ce m-a făcut să regret întâlnirea noastră. Nu în felul acesta, eu scăpând de sub control doar pentru că idiotul acela îndrăznise să flirteze chiar sub ochii mei. Și, în plus, faptul că Angel părea să nu aibă nicio problemă cu asta, a fost picătura care a umplut paharul, dezvăluind toată furia pe care o îngropasem cu mult timp în urmă. A ieșit la iveală, ca un animal sălbatic dezlănțuit, scoțând la lumină cea mai întunecată parte din mine, o parte care nu voia să fie văzută, dar care acum striga după vinovăție.
Această luptă interioară, între dorința de a o proteja și impulsul de a distruge, m-a lăsat cu o senzație de confuzie și neputință, învăluindu-mă într-o umbră pe care nu știam cum să o alung.
Se schimbase atât de mult, nu mai avea nimic din fetița care se temea de întuneric sau care avea nevoie ca cineva să rămână lângă ea, pentru că singurătatea o copleșea. Crescuse, se maturizase, iar pentru o clipă, uitasem că o considerasem cândva surioara mea mică.
Felul ei inocent, dar totodată seducător, îmi făcea fiecare fibră din corp să o ia razna,simțind că un alt val de furie îmi acaparase mintea. Nu știam cum să rezist în aceeași mașină cu Angel.
Tensiunea devenise insuportabilă, o povară chinuitoare care mă apăsa cu o intensitate insuportabilă. Îmi doream să alung fiecare gând întunecat care îmi străbătea mintea, gânduri despre buzele ei, pe care le-aș fi gustat chiar și o singură dată, despre corpul ei care se transformase într-un teritoriu interzis pentru mintea mea tulburată. Picioarele ei lungi păreau să fie o invitație seducătoare, îndemnându-mă să-mi plimb degetele pe pielea ei catifelată. Era un conflict intens între dorință și rațiune, iar atmosfera din mașină devenise un câmp de bătălie al emoțiilor necontrolate, fiecare respirație adâncindu-mi frustrarea și confuzia. Fiecare clipă părea să se dilate, iar gândurile mele se împleteau într-un dans frenetic, în care dorința se înfrunta cu rațiunea într-o luptă tăcută, dar devastatoare. Această bătălie interioară mă lăsa cu un gust amar, un amestec de dorință arzătoare și o teamă profundă de ceea ce ar putea însemna să cedez acestor impulsuri necontrolate.
