Ea a fost înconjurată de prieteni fratelui său protector din totdeauna.
El e prietenul cel mai bun al fratelui ei.
Ea știe fiecare detaliu și imperfecțiune de pe chipul său.
El știe fiecare secret și fiecare lacrimă căzută de pe fața ei.
Ea are o o...
Ori de câte ori sunt în împreajma ei, mă simt VIU. Pentru o scurtă perioadă de timp,pot să uit de demonii mei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Apoi, într-o zi, în mod neașteptat, îl întâlnești pe cel care îți arată cum ar fi trebuit să fii tratat tot timpul.
La media e Demian.
♧ Demian Miller ♧
Mi-am aprins o țigară de îndată ce am ajuns la petrecerea surorii lui Derek. Fumul se ridica în vânt, învăluindu-mi gândurile într-un dans ușor deasupra capului. Simțeam cum aroma de tutun îmi umplea nările, iar lumina slabă a felinarului îmi oferea o stare de eliberare.
Am lăsat un scurt oftat să-mi părăsească buzele, simțindu-mă atât de încordat, iar oboseala acumulată după zbor îmi dăduse o durere de cap. Aș fi putut foarte ușor să refuz invitația lui Derek la această petrecere, dar, totuși, aveam nevoie să-mi ocup timpul cu ceva. Uitasem când a fost ultima dată când am fost la o petrecere, iar gândul că aș putea să mă distrag mă atrăgea însă parcă nu mai aveam același entuziasm de la început.
M-am uitat din nou în jur, observând cum muzica răsuna în fundal, iar oamenii se adunau, râzând, majoritatea deja se clătinau pe picioare de la consumul excesiv de alcool. Această imagine mi-a adus un zâmbet jucăuș pe buze, amintindu-mi de petrecerile nebune la care participasem cu mult timp în urmă. Fiecare acord al melodiei ce se pierdea în zare,părea să îmi trezească amintiri, fiecare râs să îmi aducă în minte momente pline de energie și bucurie pe care le pierdusem esența odată când am ales să las acest oraș în urmă cu cinci ani .
Simțeam cum atmosfera vibrantă mă învăluie, dar în același timp, o umbră de nostalgie mă urmărea. Îmi amintesc cum, în acele zile, totul părea mai simplu, mai plin de posibilități iar acum sunt doar niște gânduri pe care le pierdusem demult esențialul.
Odată ajuns mai aproape, simțeam o parte din mine care voia să mă pierd în acea atmosferă, dar cealaltă parte se simțea străin în propriul său cămin, care cândva fusese singurul meu refugiu și singura supraviețuire. Momentele de rebeliune pe care le făcusem cu Dominick și restul păreau să se fii întâmplat cu mult timp,devenind doar niște amintiri amare care îmi lăsase un gust amar pe limbă.
Trăgeam din țigară ca un dement, încercând să-mi alung frustrările, ca și cum fiecare fum ar fi putut înghiți gândurile pe care voiam să le închid undeva într-un colț întunecat al minții mele.
Am refuzat să-i urmez pe băieți înăuntru, simțind nevoia de puțină liniște înainte să mă alătur haosului. Chiar dacă trecuseră cinci ani de când am părăsit Manhattan, orașul părea că nu s-a schimbat prea mult, iar eu, în ciuda distanței, mă simțeam prins încă în ghiarele trecutului pe care speram să le fii uitat odată cu plecarea mea,dar par să prindă din nou rădăcini în inima mea.
