Capitolul 3.

138 16 17
                                    

,,Poate că viețile noastre nu se potrivesc, dar ohhh, știau sufletele noastre să danseze... ,,

Mâna ta atingând-o pe a mea, așa se ciocnesc galaxiile

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Mâna ta atingând-o pe a mea, așa se ciocnesc galaxiile.

♤ Angel Smith ♤

Dacă ar fi menite să fie în viața ta, nimic nu i-ar putea face să plece. Dacă nu ar fi, nimic, nu i-ar putea face să rămână. M-am agățat de această frază cu mult timp în urmă, iar acum, privind înapoi, realizez cât de mult m-a influențat. Credeam cu stupoare că plecarea lui Demian a fost cu un scop, o oportunitate de a-mi deschide ochii și de a învăța să nu mai visez cu ochii deschiși la o poveste imposibilă.

O puștoaică de cincisprezece ani și un tip cu șapte ani mai mare? Cum ar fi putut fi posibil? Acum, când reflectez asupra acestei idei, îmi dau seama cât de naivă am fost. Era ca și cum aș fi încercat să împletesc fire de aur cu frunze uscate, sperând că voi obține o podoabă strălucitoare.

Sentimentele mele pentru el păreau atât de reale, dar în lumina rațiunii, se transformau într-o iluzie fragilă, o fantezie care nu putea supraviețui în fața realității dure care mă cuprinsese .

Am crezut că m-am vindecat, că am reușit să îmi înăbuș sentimentele, că am îngropat tot ce a fost între noi, dar, de fapt, m-am mințit. Când am auzit acea voce dură și răgușită, a fost ca și cum toate emoțiile pe care le-am ascuns cu atâta grijă s-au trezit dintr-o dată, fiecare fibră a corpului meu vibrând la contactul cu amintirile. Privind în acei ochi verzi, am realizat că zidul pe care l-am construit cu atâta trudă s-a prăbușit, lăsându-mă expusă și vulnerabilă. Credeam că am evoluat, că am devenit mai puternică, dar în realitate, am rămas aceași copilă, captivă în labirintul dorințelor interzise, căutând o iubire care mă arde și mă îngheață în același timp.

Cum poate cineva care a rupt orice legătură cu tine să aibă puterea de a te prăbuși, de a te distruge doar prin cuvinte și priviri?

Credeam că acei cinci ani m-au ajutat să mă ridic, să îmi regăsesc echilibrul, dar întoarcerea lui a fost ca o furtună care a răsturnat tot ce am construit,într-o simplă clipă. Fiecare cuvânt pe care îl rostise, fiecare privire pe care mi-o aruncase în această seară, îmi zguduise temeliile emoționale, scoțând la iveală fragilitatea pe care am încercat să o ascund. E ca și cum, în fața lui, m-aș fii transformat din nou în acea persoană vulnerabilă, captivă în amintiri care mă bântuie și pe care nu le mai pot îmblânzi. Timpul petrecut departe de el părea să fi adus o oarecare liniște, dar acum,după ce l-am văzut, simt cum toate acele sentimente reprimate revin cu o forță devastatoare, iar inima mea se zbate între dorința de a-l ignora și nevoia de a-i fi aproape.

Obsesii Nevinovate!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum