El este fiul unei servitoare.
Ea este fiica unui om de afaceri super bogat.
Foști prietenii. Actuali " necunoscuți".
El devine doar un secret, iar acest secret avea sufletul capturat de deținătoarea lui.
VOTAȚI FIECARE CAPITOL DACĂ VREȚI CA POVESTE...
— Ce dracu faci? Nu vezi pe unde mergi? Țipă nervoasă la mine, intimidându-mă.
— Scuză-mă, nu am avut intenția să dau peste tine! Mă opresc pe loc o secundă schițând niște cuvinte.
— Anna, sunt eu Aris. Prietenul tău din copilărie, ne jucam în fiecare zi. Anna, sunt îndrăgostit de tine, din noaptea când am fost despărțiți visez că o-să ne reîntâlnim, nu te pot scoate din minte mea. Ești totul pentru mine, nimic nu mai are sens de când ai dispărut, blestem noaptea și ziua în care ai plecat. Te iubesc, Anna! Nu iubește luna soarele cum te iubesc eu pe tine!
Dar nu am zis asta, ea nu mă cunoștea, eram doar un necunoscut pentru ea, un tărâm uitat sau un vis neamintit pierdut printre nopțile târzii. Mă doare atât de tare că se uita la mine ca la un străin, mama avea dreptate, aveam opt ani eram niște copii. Niște copii...
Mai șoptesc pentru ultima dată îmi pare rău și dispar, fug cât mai departe de ea, sclipirea din ochii ei dispăruse, acum erau doar niște obiecte însuflețite.
Tălpile încep să-mi frigă, alergasem jumătate din hectarul de grâu, alergatul mă ajuta atunci când eram nervos sau răzvrătit, era singura cale prin care să mă liniștesc. Mă așez pe grâul verde gălbui, în fața mea peisajul o luase razna sau poate aveam halucinații.
— Futui! Țip nervos tulburând liniștea câmpului de grâu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tatăl ei este singurul care ar trebui să simtă durerea din sufletul meu, știa faptul că Anna v-a fi îndrăgostită de mine, asta nu putea fi real, cariera ei putea fi distrusă din cauza stării mele financiare și avea dreptate, Anna merita un viitor mai bun decât cel alături de mine. Nu îi aduceam niciun avantaj, părinții mei nu erau avocați sau patroni ai diferitelor firme din înalta societate. Iertate să-mi fie păcatele, nu trebuia să accept să plec, dar am făcut-o. O vreau, dar nu! Nimic nu are sens!
Gândurile îmi erau amestecate, dădeam vina pe toți știind faptul că niciun cuvânt nu putea preface prezentul. Îmi calmez demonii care știam că de abia așteaptă să îmi prindă fereastra deschisă pentru a sării din mine, părintele Axel avea dreptate la ultima împărtășanie, ceva necurat se zvârcolește în mine.
****
— Ok, hai acasă! Sar în două picioare, îmi trec mâna prin păr de două ori și pornesc încet prin spicele de grâu spre casă. Oare mama a pus masa? Dacă mai mă stresez mult pe stomacul gol ulcerul o-să se urce în esofag.
Mă așez pe scările casei, privesc în gol curtea în care am copilărit, frânturi din amintirile cu Anna îmi apar în minte transformându-le într-un sentiment ciudat. Eram acolo, fizic sau doar mintal? o văd pe Anna, cea din copilăria mea, cum se ascundea după un copac, iar eu furișându-mă în spatele ei o sperii. Lacrimile îi ies la iveală din cauza mea, iar eu o luasem în brațe, simțind cum lacrimile îi curgeau pe gâtul meu. Inima mea nu mai bătuse la fel din ziua aceea, sufletele ne-au fost pecetluite de când ne-am îmbrățișat. Voiam să fiu în această stare pe veci, dar nu puteam trăi într-o minciună.
