SECRETUL MEU Ai fost și vei rămâne doar un secret

4. METAMFETAMINĂ

ANNA

ACEST CAPITOL DEȚINE DROGURI ȘI  TENTATIVĂ DE VIOL!!! Lectură plăcută! VOTAȚI-MĂ DACĂ VĂ PLACE POVESTEA MEA ȘI DACĂ VREȚI SĂ BUBUIE POVESTEA DE IUBIRE A ANNEI ȘI A LUI ARIS! PWP.

Mă opresc din privit calul când îi aud vocea, era aceeași voce care și-a cerut scuze când a dat peste mine, acel ton domol și vinovat care m-a enervat până în măduva degetului mic de la picior. Boul dracului, vezi ce-ți fac că mi-ai omorât calul!

Mă ridic de jos, încordez pumnul, iar secunda următoare îmi arunc bolovanul micuț spre întuneric, pumnul meu îi atinge fața aia ridicol de frumoasă, dărâmându-l pe jos. Îl trag de gulerul tricoului înspre lumina becului.

— Vino, nenorocitule! Privește, admiră ce ai făcut!

Îi bag mâna în maxilar îndreptându-i fața către Cercel.

— Ce dracu ai? Zbiară cu ochii în lacrimi, avea o disperare în el, dar nu înțeleg. Tot el era acela disperat?

Îi dau drumul din capcana mea.

— Ce am eu? Dacă nu dădeai peste mine azi dimineață poate acum nu îți mai luai un pumn în față, numai din cauza ta se întâmplă toate astea! Țip disperată simțindu-mă superioară cu o ultimă suflare.

Se ridică de jos, iar dintr-o dată sentimentul de superioritate dispare făcându-mă doar o mică fetiță pe lângă el. Îmi cercetează pupilele la câțiva centimetri distanță, iar în clipa aia ochii lui îmi răpise toată durerea vrută sau nevrută pe care o simțeam. Ochii lui mari se jucau pe chipul meu, făcându-mă să mă simt liniștită. Eram legați cumva, simțind asta în adâncul sufletului meu, o atracție greu de explicat.

Cercetându-l îi simțeam respirația accelerată cum îi galopa căile nazale, oare eram prea aproape? fruntea lui acoperită de părul ciufulit, dar aranjat în felul lui, ochii lui căprui ascundeau o poveste, iar acea aluniță de pe obrazul stâng îi completa perfect fața. Timpul se oprise pe loc, durerea și atracția pe care le simțeam se completau asemenea unui puzzle din 100 de bucăți, 99 erau durere, iar o piesă era atracție, o piesă care făcea diferența.

— Îmi pare rău pentru pumn! Îi mărturisesc întorcându-mă cu spatele rușinată că l-am lovit, până la urmă nici nu-l cunoșteam.

Îi simt respirația în ceafă cum rămâne blocată, așteptam răspunsul lui, dar în schimb tăcerea îmi dăduse deja unul. Mă întorc la el, dispăruse; el chiar dispăruse.

În fine, plec de acolo tulburată de tot ce s-a întâmplat, luându-mi adio de la Cercel pe veci. La revedere frumosule, o-să îmi fie dor de tine! Privindu-l pentru ultima dată mă retrag pe trotuar. Intru în casă, urc scările care duceau înspre camera mea, deschid ușa încet trântindu-mă în pat cu totul derutată, ochii mi se închid adormind într-un somn adânc, așteptând prințul din poveste să mă sărute, iar eu să mă trezesc, dar în schimb alarma telefonului sună de dimineață disperată de parcă ar avea ceva cu mine. Pe bune, din nou dimineață?

— Cât e ceasul? Deschid un ochi, încercând să privesc ecranul telefonului printre genele mele lungi, luminozitatea era foarte deranjantă. NUU, 08:00, ESTE PREA DEVREME PENTRU O ZI DE SÂMBĂTĂ!

Trag de bara de notificări în jos.

TE-AI TREZIT?? SPUNE-MI TE ROG CĂ NU AI UITAT!!

Era prietena mea cea mai bună, Erika. Ce să uit? Deschid notițele telefonului *party ziua sormea*, fac ochii mari, iar în două secunde sunt deja în picioare îmbrăcată de scandal, nici prea elegant nici prea urât, doar un tricou simplu albastru și un pantalon scurt negru.