SECRETUL MEU Ai fost și vei rămâne doar un secret

5. EȘTI ECLIPSA MEA DE LUNĂ, GREU DE VĂZUT, DE ATINS SAU DE IMAGINAT...

ARIS

Bat cu pumnii în ușa albă pe care a fost târâtă Anna de bărbatul cu barbă. O aud cum scoate un țipăt.

— Anna!!

Mă depărtez de lemnul care mă despărțea de ea până în peretele opus lui, îmi catapultez corpul cu umărul în față asemenea unui berbec în ușa albă. 

Odată.

De două ori. 

De trei ori. 

Sparg balamalele ușii trântind-o de peretele care era prinsă. 

— Cine dracu ești tu? 

Bestia era peste Anna cu mâinile înfipte în picioarele ei.

Mă arunc peste el trântindu-l pe podeaua camerei. Fiecare celulă din mine reacționa la furia pe care o simțeam. Îi îngrop pumni în buze și în maxilar.  

— Mori bacterie împuțită! Cu mâna mea te omor pentru ce ai făcut!

Sângele îi explodează din nas și din gură. Nu mă puteam oprii, îl privesc cum se îneca cu plasmă. Futui! 

Mă ridic de pe el, îi trag un ultim picior în stomac privindu-l cum scoate tot lichidul vital pe gură direct pe carpeta camerei. 

— Scuipă nu înghiții, bacterie împuțită! 

Anna era întinsă în pat, prinsă între realitate și drogul pe care îl consumase. 

— Hai vino aici! Ești în siguranță cu mine! Îi culeg bucata de material de pe jos, acoperindu-i sânii.  

O ridic în brațe.

— La ce vă uitați? Țip către lumea care se adunase în fața ușii. La o parte, drogaților! 

Cobor scările cu Anna în brațe printre oamenii petrecăreți, ies din club, aerul rece specific unei nopți de vară îmi ridicase părul de pe picioare. 

— Hai ajută-mă să o pun pe bancheta din spate! Fiona deschide ușa mașinii mele. O așez ușor întinsă pe cele două scaune. 

— Condu tu, te rog! O-să stau în spate cu ea să mă asigur că nu se sufocă. 

Deschid ușa de la capul ei, așezându-mă lângă ea. Fiona urcă pe locul șoferului, conducând. 

— Mi-e frică! Ajută-mă! 

— Gata Anna, ești în siguranță! O mângâi ușor pe obraz.

Nu știam sigur ce o-să fac în continuare cu ea și în niciun caz nu știam de ce am venit după ea,  încă nu știa cine sunt.

— Futui! Trag un pumn scaunului din fața mea. 

— Ce s-a întâmplat? Mă întreabă Fiona privindu-mă din oglinda  retrovizoare. 

— Nu înțeleg de ce m-am amestecat, ea nu are nici cea mai mică idee cine sunt, dar eu sunt tot mai obsedat de ea. 

— Pentru că o iubești! Îmi replică Fiona atentă la drum dar și la mine. Aris, tu nu ai cum să fi obsedat. Tu iubești cu sufletul, transmiți o iubire pură. Așa ești tu! Mereu te asiguri dacă persoana de lângă tine este întreagă și după te uiți la gaura din tine. 

Oare este adevărat? Puteam să fiu obsedat de ea, dar și să o iubesc?

****

— Oprește aici! O-să o urc în podul grajdului până își revine. Tatăl ei nu o poate vedea așa. 

O privesc pe Anna, avea buza spartă și vânătăi în jurul încheieturilor și ale picioarelor. Dacă nu spărgeam ușa nici nu vreau să mă gândesc ce se putea întâmpla, dar acel dobitoc își va aminti de ziua de azi, sau nu, contează și dacă mai trăiește până mâine. I-am legat mâinile și picioarele într-un singur nod asemenea unui porc la proțap.