The Obsession (Pauză)

Capitolul 17

Damian,

Unde e femeia asta, deja e 11 seara și nu e acasă, dacă a pus mâna vreun bărbat pe ea sau dacă a avut un accident sunt capabil să îl torturez multee zile. Tot felul de posibilității, accidente sau evenimente mi-au vizitat mintea în timp ce mă plimbam prin casă plin de grijii alături de luna care mă urmarea.

Nu am timp să mă cert cu pisica asta acum. Am decis să mă calmez și să mă așez pe canapea și să-mi termin a 3a ceașcă de cafea făcută în 4 ore. Nu îmi era somn pur și simplu eram și sunt plin de gânduri.

Nu vreau să creadă că o țin lesă și că nu o las să stea cu prietenele ei cu care nu să mai văzut de mult timp așa că am refuzat să o sun sau săi dau mesaj.

-V-am adus și puțin ceai ca să vă calmați, sunteți foarte agitat.

-Mulțumesc Annie. Răspund scurt.

După vreo 9 minute se audă un motor de mașină și după un ciocănit în ușa. Mă ridic repede și merg să la ușa și....

O deschid și în loc de sienna văd o fată brunetă înaltă îmbrăcată total diferit comparativ cu femeia mea. Îmi zâmbește probabil din politețe dar eu nu fac același lucru, nu am energia acum.

-Damian?

-Depinde cine întreabă. Îmi pun mâinile în buzunar și o privesc cu atenție.

-Am înțeles, am adus-o pe sienna, e în mașina mea pe bancheta din spate. Spune și îmi arată cu degetul la o mașină vișinie, un BMW, m3 mai exact, bune gusturi.

Când am auzit aceste cuvinte nu am stat pe gânduri și am plecat să verific dacă e bine fiindcă nu știu ce urma să fac cu cel care i-a făcut rău,sper să nu fiu nevoit să fac asta fiindcă ar supăra o. Am deschis ușa, era întinsă și dormea ca un copil cu o expresie liniștită și atât de drăguță ceva neobișnuit dar atât de special.

-E bine, doar puțin beată, crede mă sunt doctor, plus că nu mi-aș răni prietena.

Aud vocea femei din spatele meu, mi-a văzut starea de asta spune toate astea, nu e proastă. Știind că e prietena soției mele îmi pun în minte să mă comport frumos cu ea. Mă întorc cu fața spre ea și întind mâna.

-Damian Torrens. Îi spun rece, din nou din cauza stresului.

Îmi privește pentru o secundă mâna și o întinde și pe a ei.

-Renata Bellucci, sper să-mi prețuiești prietena domnule altfel fel ai să rămâi fără moștenitor. Îmi spune cu privirea țintită pe ochii mei fără pic de frica în ei.

Îmi iau soția în brațe cu grijă și o invit și pe prietena ei în casă ca semn de mulțumire sperând că sienna se va trezi, prietenele ei îmi sunt și prietenele mele. Însă ea mă refuză spunând că trebuie să meargă la muncă așa că nu am insistat. A făcut o alegere bună, știm amândoi că n-am fi scos nici unul din noi vreun cuvânt

Acest nume și persoane o cunosc de undeva însă nu-mi pot aminti exact. O asez pe sienna în patul meu, atent să nu o trezesc. Îi dau jos papuci din picioare și o dezbrac ca să o pot îmbrăcată în pijamale. Nu o ating ci doar o admir, pentru că știu că atunci când se va trezi pot săi fac ce vreau eu, dar acum nu, nu mi-aș dori să creadă că o folosesc sau că profit de ea când doarme.