Si maine e o zi

Capitolul 2

Elsa ma trage deoparte pentru a ma mustra pentru ce tocmai acceptasem. Uneori este a doua mea constiinta, iar asta ma scoate din minti.

-         Ce-i in capul tau? Tipa aia e cea de care radeam eu si fetele, nu pare de incredere.

-         Els, nu vreau sa par proasta in fata ei, vreau sa ii arat ca nu ma tem de ea ca sa imi dea pace.

-         Bine, dar te rog ai grija, nu se va intampla nimic daca refuzi sa faci o provocare.

-         Voi avea!

       Cu astea fiind spuse, ma intorc la Kara, sub privirile arzatoare ale prietenilor mei, pe care aleg sa le ignor. Kara ma duce undeva in living, apoi se opreste langa un grup de studenti ce radeau si as putea spune ca erau sub influenta bauturilor alcoolice. Nu imi ia mult sa il gasesc cu privirea pe tipul de care m-am ciocnit pe coridor. Spre deosebire de ceilalti, nu avea vreo pitipoanca ieftina precum  Kara, la brat, ci era singur si abatut, privea in gol, indreptandu-si rareori atentia spre sticla lui de cola. Parea dur si nemilos.

-         Hei tipilor! Ea este Eve, este boboaca si s-a decis sa ni se alature! Tipa Kara, astfel incat sa acopere muzica asurzitoare din incapere.

      De cum m-a prezentat Kara, m-am simtita arsa la propriu de baiatul retras si dur care ma scana din priviri ucigatoare. Acum am observat ca avea parul cret, pana la baza gatului, iar corpul ii era brazdat de tatuaje. Era imbracat tot in negru.

Jocul incepe. Prima data o tipa blonda , a fost provocata de un baiat clar, ametit sa se sarute cu prietena ei, apoi un baiat a primit provocare sa dea peste cap doua shot-uri fara se respire. Provocarile deveneau din ce in ce mai perverse. In sfarsit vine randul meu sa fiu provocata, surpriza : de Kara, asta nu se va termina bine...

-         Te provoc sa bei amestecul pe care ti-l prepar, pana la fund! Un val de aclamatii a acoperit muzica, semn ce nu prevestea ceva bine. Imi era teama de ceea ce avea sa urmeze.

     O priveam pe Kara , cum vine cu un pahar de 300 de ml, si trei ticle de alcool, deja ma stramb la gandul asta. Din cate stiu eu despre bauturile spirtoase, intr-una din sticle se afla vodka iar intr-una whiskey. In cealalta nu imi dau seama ce se afla, insa pare a fi mojito. Sunt la mana ei, de frica sa nu intru in coma alcoolica, ripostez:

-         Refuz! Spun eu cu vehementa.

     Studentii ce ne inconjurau, izbuncnesc din nou intr-un ras isteric, apoi unul dintr ei ma informeaza ca nu am voie sa refuz provocarile.

-         Ei bine, ce anume ma opreste? Protestez eu si fara sa stau prea mult pe ganduri , ma ridic sa plec, insa vocea rasunatoare a Karei ma opreste :

-         Ii este frica! Voia sa fie dura, insa e doar o fetita.

-         Las-o in pace Kara, daca nu vrea,nu o forta! ma surprinde interventia baiatului de care m-am ciocnit pe coridor... Oare ce avea de gand? Raman inmarmurita insa ii scuip Karei in fata:

-         Stii ce taratura? Fa-ti porcatia de coktail si da-mi-l !

   Nu am apucat sa spun a doua oara, caci Kara termina amestecul si mi-l inmaneaza dintr-o miscare. Mirosul din pahar, imi intoarce stomacul pe dos.

-         Pana la fund ! se aude o voce matrafoxata de-a binelea.

 

   Sub privirile curioase ale studentilor din jur, duc paharul la gura, lichidul, intarandu-mi in cavitatea bucala si piscandu-mi agresiv limba, apoi , alunecandu-mi pe gat, am simtit cum alcoolul imi arde fiecare particica a corpului si  o stare de amorteala ma invadeaza complet. Fara sa stau prea mult pe ganduri, il dau peste cap. Aud bocifereala din jur ca un zumzet infundat, muzica devenind din ce in ce mai lenta ,apoi simt cum capul imi explodeaza ,la prpriu, la contactul brutal cu podeaua.

 

     Ma trezesc pe o bancheta rece, cu o compresa la cap. Scanez imprejurimile, observand, ca ma aflu singura intr-o masina parcata langa o benzinarie. Este bezna. Oare ce s-a intamplat? Imi aduc aminte vag de o petrecere, o provocare... Oh Doamne, nu poate fi el! Baiatul misterios, de care m-am ciocnit pe hol se apropie de masina si ma scoate din gandurile mele.

-         Hei! Esti bine? Ingrijorarea din vocea lui ragusita , dar totusi blanda, era evidenta.

    Arata superb, in lumina slaba a lunii, fiecare trasatura a fetei fiind sculptata perfect, avea un chip de inger.

-         Ce s-a intamplat? reusesc intreb, neabandonand holbatul meu , pe care sunt sigura ca si el l-a observat , dar nu pare sa il deranjeze, pentru ca si el face acelasi lucru.

-         Kara ti-a dat coktailul ala, pe care l-ai dat rapid peste cap ca cea mai mare betiva, apoi ai lesinat, era de asteptat. Vorbele lui ma izbeau in fata si ma faceau sa regret faptul ca m-am dus la acea petrecere.

-         De ce ma aflu in masina ta? Intreb cu o voce tremuranda, ce mi-ai facut?Daca m-a violat? Ma cutremur scurt la gandul asta, insa observ ca inca am toate hainele pe mine.

-         La dracu!Nu ti-as face rau! Tresar la ridicarea lui brusca a tonalitatii, prietenii tai de doi lei te-au abandonat acolo si au profitat de petrecere , ar trebui sa ai grija cu cine umblii!

-         Nu vorbii asa despre prietenii mei, intervin, si daca nu mi-ai facut nimic , ce caut in masina ta? Ce s-a intamplat cu a mea?

-         Tine-ti interogatoriul pentru asa zisii tai prieteni si lasa-ma in pace, daca nu iti convine, coboara. Spuse el vizibil iritat.

-         Nici nu stiu unde ma aflu macar. Aproape soptesc, lasandu-mi capul sa imi cada in fata.

  Fara sa imi dea vreo explicateie, se aseaza pe scaunul soferului si rasuceste cheile in contact.

-         Unde mergem? Intreb simtind cum vocea imi coboara si ochii imi sunt invadati de lacrimi, intrebarea iesind mai mult ca un suspin.

-         Hei, nu plange... Vom merge la mine acasa, pana maine, nu stiu unde stai. Imi ridic picioarele la pipt ca o nebuna si incep sa tremur ca o leguma.

-         Ce ai de gand sa faci? Suspin din nou catre el.

-        Sa iti demonstrez ca nu sunt un nesimtit.