Si maine e o zi

Capitolul 6

  Simt cum inima mi-a fost calcata in picioare si aruncata intr-un abis de tristete si durere. Am ramas singura...Nu mai am pe nimeni...Toate persoanele la care tineam m-au dezamgit, m-au tradat, mi-au demonstrat pentru a mia oara ca in oameni nu trebuie sa ai incredere. Ma enerveaza ca trebuie sa ii dau dreptate lui Horus... Daca plang si ma consum , nu rezolv nimic, doar cedez psihic si ma distrug incet dar sigur. S-a terminat. Trebuie sa ma maturizez si sa incep sa ma descurc de una singura, sa fac in asa fel incat sa nu depind de nimeni. Am nevoie de o schimbare radicala. Ma indrept spre masina si fara sa stau prea mult pe ganduri, iau telefonul de la Horus din buzunarul jeansilor si tastez numarul, apoi apelez. Desi imi este scarba sa recunosc, este singura persoana care ma poate ajuta.

-Alo, imi respunde vocea groasa de la celalalt capat al liniei dupa primul ton de apel.

- Sam, Evelyn White sunt. Am nevoie urgenta de ajutorul tau.

Sam Krook. Un prieten din liceu de-al tatei. Obisnuia sa vina la noi acasa inca de cand ma stiu. Tineam enorm de mult la el, ii spuneam toate "secretele" mele de pustoaica , ma amuza . Are exagerat de multi bani obtinuti din trafic de droguri. Transporta cantitati impresionante de ierburi interzise care ii ofereau o viata mai mult decat luxoasa. Ulterior am aflat ca a cochetat si cu proxenetismul, ceea ce l-a determinat pe tata sa il denunte la politie...Dupa , familia mea s-a mutat din Washington in New York, unde suntem si acum. Sam a fost condamnat la 50 de ani de inchisoare, insa dupa ce a ispasit 10 ani din pedeapsa, a fost eliberat conditionat pentru ca a mentionat numele celor care au mai fost implicati in asta si a ajutat la inchiderea lor. Am aflat de la tata ca a jurat sa se razbune , insa sunt sigura ca nu ar refuza un "pact" avantajos.

- Evy, nu credeam ca ma vei mai cauta vreodata dupa ce am intrat la inchisoare. Imi spune el pe un ton gretos ce imi facea sangele sa iti inghete in vene.

- Si nu imi face placere sa o fac nici acum, insa nu mai am la cine sa apelez, esti ultima varianta.

- Scuipa tot. Ma indeamna el vizibil curios de ceea ce aveam sa ii propun.

- Am nevoie de bani, am ramas pe strazi si trebuie sa imi asigur un loc in campus si un trai decent.

- Si ce crezi ca m-ar face sa te ajut? Din cauza familiei tale am fost inchis, am suferit, m-am simtit tradat . M-am tarat prin inchisoare ca un deseu uman. 10 ani nu trec asa usor.

- Vreau 10 mii de dolari! Iti voi da in schimb 30 de mii. Ce spui?

- Asta-i un targ bun pustoaico, dar daca vrei sa ma tragi pe sfoara? Cum am certitudinea ca mi-i vei inapoia triplu?

- Daca nu voi face rost de banii astia intr-o luna, iti voi da adresa parintilor mei si te vei putea razbuna pentru suferinta pe care ai indurat-o. Deci?

-Accept! Pot simti cum ranjetul ala slinos i se intinde lenes pe fata la auzul ultimei asigurari.

-Vreau sa imi dai suma stabilita astazi la ora 17:30 la intrarea in campusul NYU.

- S-a facut pustoaico, ne vedem.

Un fior rece ma cuprinde si incep sa imi fac planuri despre cum voi castiga banii pe care aveam sa ii inapoiez. Inca nu am nicio idee cum voi face asta dar nu ma voi da batuta.

                                                                                          ***

La ora 17:20 , parchez in fata campusului si zaresc masina neagra a lui Sam. Ma apropii si il zaresc deschizand portiera si indreptandu-se si el in directia mea, insotit de 3 matahale care ii pazeau spatele. Sam nu era un tip fioros, ba chiar pot spune ca arata bine pentru varsta lui, era inalt, bine legat , cu ochii negrii mai avea si un zambet fermecator pe deasupra. Singurul lucru care ii trada varsta erau firele carunte care se observau prin paru-i negru. Caractrul sau de reptila insa, lasa de dorit.

-Ia uite cine a venit, chiar domnisoara Evelyne White..Ai crescut si pot spune ca nu mai esti o copila, ai simtul afacerilor in sange, face el o remarca enervanta.

-Lasa vrajeala Sam, da-mi banii si pleaca.

-Cineva e artagoasa, ma batjocoreste el, unei domnisoare asa frumoase ca tine nu ii sta bine nervoasa, sa stii.

-Da-mi banii odata si sterge-o. Spun inca o data vizibil enervata.

-Daca insisti atat de tare, spune indinzandu-mi servieta , poftim, ai grija caci trebuie sa mi-i inapoiezi triplu intr-o luna, altfel scumpii tai parinti care te reneaga, vor avea de suferit, spune apoi ranjetul i se largeste instantaneu pe fata.

   Fara sa stau prea mult pe ganduri, ignor remarca lui cu privire la inapoierea banilor, insfac servieta si ma indrept spre cladirea principala a facultatii. Prefer sa il ignor pe Sam , care observandu-mi reactia , face cale intoarsa, urca in masina si  se indeparteaza. Era cel mai bine, discutia cu el mi-a lasat un gust amar in gura...facusem pact cu diavolul.

    Ma indrept spre biroul directoarei, apoi iau un loc, asteptandu-mi randul. Nu pot sa cred cat s-a schimbat viata mea in 24 de ore, am trecut de la extaz la agonie , de la fericire la tristete, de la incredere la dezamagire fara sa imi dau seama... Nu mai am pe nimeni si m-am ales cu o datorie imensa la cel mai mare dusman al familiei mele pe care am tradat-o automat odata cu ea...Oricat de mult m-ar fi suparat, nu trebuia sa ii tredez astfel...ma simt ca cea mai mare jigodie. Sa speram ca voi putea inapoia banii de pe urma unui stagiu platit.

-Domnisoara White, directoare va poate primi, ma instiinteaza secretara.

*Perspectiva lui Horus*

- Nu Kara, am spus, noi doi nu mai suntem nimic, cu atat mai mult prieteni cu beneficii , ma dezgusti! Urlu exasperat la ea.

- Atunci, tot campusul va afla despre mica ta aventura cu " ingerul betiv", cules la intamplare din casa fratiei.

- Stii ce? Poti face orice, spune-le tututor nu ma deranjeaza cu absolut nimic, ea nu va fi niciodata ca tine! Nici nu pot sa imi dau seama cum de m-am simtit macar o data in viata mea atras de tine, esti o.... Nu apuc sa termin ce am de spus caci usa de la intrare se deschide, insa nu apuc sa vad cine este deoarece Kara ma trage intr-un sarut spontan .

    O indepartez de pe mine dintr-o singura miscare, privirea mea indreptandu-se instinctiv spre usa. Raman stupefiat intalnind ochii rosii si umflati ai lui Evelyne. Ma apropii de ea si o trag intr-o imbratisare , insa ea ma respinge, indepartandu-ma de pe ea, sub privirea multumita a Karei. Fata asta habar nu am daca va trece examenul psihologic de anul acesta...E din ce in ce mai dusa cu pluta, Kara e in stare de orice.

O vad pe Evelyne tremurand si facand un pas in spate.

- Nu te apropia ! Abia reuseste sa sopteasca cu o voce tremuranda, inca era imbracata in hainele mele, ceea ce imi facea inima sa faca tumbe, in ciuda respingerii ei.

Inchid usa si o trag pe Eve pe hol.

- Nu este ceea ce pare!

- Nu astept nicio explicatie! Inca sunt socata...

- Iubito, asculta-ma!

- Iubito? Repeta ea socata. Uite Horus, nu stiu ce impresie ti-ai facut tu, insa noi doi nu suntem nimic, spuse ea si ma impinge, vrand sa intre in camera.

O opresc prinzandu-i incheietura si fara sa stau prea mult pe ganduri o strang puternic la pieptul meu. Incearca sa se impotriveasca , insa nu poate face fata fortei mele. Scoate un suspin infundat, apoi ma surprinde inconurandu-ma cu brate-i firave cautand afectiune. Stam cateva momente asa, imbratisati apoi ii prind fata in palme si o sarut tandru pe frunte, soptindu-i :

- Linisteste-te! Sunt aici!